ICCJ. Decizia nr. 3347/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1116/PI pronunțată la 5 mai 2006 de Tribunalul Timiș, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timișoara, prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze art. 2 al dispoziției nr. 235 din 27 ianuarie 2006 emisă de pârât.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
- prin dispoziția nr. 235 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara, privind notificarea formulată de reclamantă referitoare la imobilul situat în Timișoara, s-a restituit în natură reclamantei cota de 1 parte din apartamentul nr. 1 dreapta; cota de 1 SAD 1 și cota de 1 SAD 2 din imobilul înscris în C.F. nr.1022 Timișoara, nr.top 1158/1;
- în motivarea acțiunii reclamanta se prevalează de dispozițiile sentinței civile nr. 11597 bis din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiș (fila 2);
- analizând dispozitivul sus-menționatei sentințe se constată că prin aceasta pârâtul a fost obligat să soluționeze notificarea nr. 216/2001 formulată de reclamantă, prin emiterea unei dispoziții motivate, cuprinzând măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, privind imobilele constând în apartamentele nr. 1 - dreapta; SAD 1și SAD 2, înscrise în C.F. nr.1022 Timișoara;
- pârâtul a emis dispoziția nr. 235 din 27 ianuarie 2006, fără ca prin aceasta să se încalce conținutul dispozitivului sentinței civile nr. 11597 bis din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiș;
- extrasele de C.F. depuse la dosar precum și copiile după C.F. în extensie existente la dosarul administrativ al pârâtului, dovedesc faptul că imobilele la care face referire reclamanta, au fost proprietatea soților S.A. și A.S.;
- potrivit testamentului autentificat la 18 iulie 1980, conform încheierii de autentificare nr. 15317, A.S. a testat în favoarea soților B.A. și B.E.A.;
- la dosar nu există însă nici un act în baza căruia S.A. ar fi testat în favoarea reclamantei;
- așa fiind, prin dispoziția nr. 235 din 27 ianuarie 2006 pârâtul a apreciat în mod corect că reclamanta este îndreptățită doar la cota de 1 din imobile, ca urmare a calității sale de legatar universal față de A.S.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 438 pronunțată la 9 noiembrie 2006; a fost schimbată în tot sentința apelată și, în consecință: a admis acțiunea reclamantei; a anulat în parte dispoziția nr. 235 din 27 ianuarie 2006 emisă de pârât, respectiv în ceea ce privește pct. 1 și 2 ale acestui act; a obligat instituția pârâtă să restituie în natură reclamantei, în cotă de 1/1 imobilul înscris în C.F. nr.1022 Timișoara, nr.top 1158/1, compus din apartamentul nr. 1 dreapta cu 9,20% p.c. și 90/979 mp teren, din SAD 1 cu 2,24% p.c. și 22/979 mp teren și SAD 2 cu 8,86% p.c. și 81/979 mp teren.
Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a apreciat că motivele invocate de apelanta reclamantă, respectiv: rediscutarea de către tribunal a calității de persoană îndreptățită și, în opinia sa, ignorarea totală de către prima instanță a argumentelor și probelor administrate sunt temeinice.
împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești au formulat recurs, în termen legal, pârâții Primarul și Primăria municipiului Timișoara, care a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 ianuarie 2007, formulându-se dosarul civil nr. 5222/59/2006.
Pârâții au formulat critici cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate care a fost dată, în opinia lor, cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în speță, critici ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul urmează a se admite pentru cele ce se vor arăta în continuare.
în opinia pârâților, hotărârile judecătorești la care face referire considerentele deciziei recurate privesc calitatea de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, a reclamantei, numai pentru cota de 1 din imobil moștenire de la A.S., iar nicidecum și pentru cota de 1 aparținând fostului proprietar S.A., astfel încât restituirea imobilului în cotă de 1/1 nu se justifică.
Acest motiv de recurs urmează a fi primit deoarece, din actele dosarului, nu rezultă că testatoarea A.S. a acceptat succesiunea de pe urma soțului său, S.A., astfel încât reclamanta să aibă dreptul și la cota de 1 din imobil deținută de acesta.
De altfel, mandatarul reclamantei, R.E., prin adresa înregistrată la nr. D 82003-003014 din 20 mai 2003, menționează că nu mai are probe de depus în susținerea notificării (fila 66 dosar administrativ) precum și faptul că nu are posibilitatea obținerii unui certificat de calitate de pe urma defunctului S.A.
Și Arhivele Naționale, D.G.F.P. Timiș, prin adresa înregistrată sub nr. C - 358 din 20 martie 2003, precizează că s-au cercetat inventarele dosarelor de la Judecătoria mixtă Timișoara și Judecătoria urbană Timișoara 1951-1952 și nu s-a identificat dosarul succesoral pentru S.A., decedat la 13 ianuarie 1951 în Timișoara.
Față de cele arătate, având în vedere că instanța de apel nu și-a exercitat pe deplin rolul de instanță devolutivă și nu a clarificat aspectele criticate, a fost admis prezentul recurs și, în raport de dispozițiile art. 313 C. proc. civ., a fost casată hotărârea recurată și s-a trimis cauza, pentru rejudecarea apelului.
în rejudecare, instanța de apel va dispune măsuri privind clarificarea aspectului privind acceptarea, de către A.S., a succesiunii după soțul său S.A., astfel încât să rezulte fără echivoc că testatoarea și-a moștenit soțul, prin depunerea unui certificat de calitate de către reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3435/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3350/2007. Civil → |
|---|
