ICCJ. Decizia nr. 3435/2007. Civil
| Comentarii |
|
Competența de soluționare a cauzei a fost stabilită prin regulator de competență, dat de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin sentința nr. 6 din 30 martie 2005.
Prin sentința civilă nr. 873 din 10 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, s-a dispus după cum urmează:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de către pârâta M.E.
S-a respins excepția tardivității privind acțiunea în constatarea nulității absolute invocată de aceiași pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții S.M.C. și G.C. în contradictoriu cu pârâții M.E., primarul orașului Sinaia și Primăria orașului Sinaia, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 162/2004 și nr. 230/2004 emisă de primarul orașului Sinaia, pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
în motivarea sentinței s-au reținut următoarele:
Reclamanții pretind că singurul moștenitor al lui I.S.G. fostul proprietar a imobilului de la care s-a naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, a fost vărul acestuia S.Ș., căreia i-ar fi revenit întreaga masă succesorală conform certificatului de calitate nr. 5 din 12 februarie 2002, și că ei sunt moștenitorii acestuia din urmă.
Prin actele depuse la dosar reclamanții nu au făcut dovada acceptării succesiunii defunctului S.Ș., ai cărei moștenitori pretind că sunt, și nici că au formulat cerere în termenul prevăzut de lege prin care să fi solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul ce a fost proprietatea defunctului I.S.G.
Reclamanții au depus copia unei notificări adresată Primăriei orașului Sinaia care ar fi fost expediată la data de 14 februarie 2002 prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc D.I., fără însă să prezinte vreun număr de înregistrare din evidențele Primăriei și fără să prezinte vreun răspuns în legătură cu aceasta.
în ceea ce privește excepția tardivității, având în vedere că reclamanților nu le-a fost comunicate cele două dispoziții pe care au înțeles să le atace prin acțiunea de față, și că temeiul acțiunii acestora îl constituie constatarea nulității absolute, acțiune ce este imprescriptibilă, tribunalul a respins această excepție.
Față de cele arătate și reținând că reclamanții nu au depus acte spre a face dovada calității procesuale active, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâta M.E. și a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a dispozițiilor nr. 162/2004 și nr. 230/2004 emise de primarul orașului Sinaia.
Prin decizia civilă nr. 58 din 5 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe, pentru următoarele motive:
Reclamanții au pretins că singurul moștenitor al fostului proprietar al imobilului în litigiu I.S.G. a fost vărul acestuia I.Ș., căruia i-a revenit întreaga masă succesorală, așa cum rezultă din certificatul de calitate nr. 5/2002.
Nu s-a dovedit în cauză că reclamanții au acceptat succesiunea defunctului S.Ș., fiind nerelevantă copia notificării care nu are număr de înregistrare.
împotriva deciziei de apel au declarat recurs apelanții-reclamanți, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
1. Prin apel a arătat că prima instanță a încălcat principiile contradictorialității și al dreptului la apărare, în condițiile în care a analizat calitatea procesuală fără să fie invocată de vreo parte sau de instanță din oficiu și fără să o pună în discuția contradictorie a părților.
2. Notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 are valoarea de acceptare a moștenirii potrivit art. 4 alin. (3) din lege.
Cu adresa nr. 6270 din 13 mai 2005 emisă de către primarul orașului Sinaia s-a confirmat înregistrarea notificării sub nr. 2145/2002, precum și faptul că reclamanții au făcut diligențe și au stăruit pentru soluționarea cererii.
Toate actele, completate cu actele de stare civilă, confirmă calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctului S.Ș., care la rândul lui este moștenitorul defunctului, I.S.G.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru motivele apreciate a fi întemeiate, după cum urmează:
1. Prima critică este nefondată, în condițiile în care, prin întâmpinarea formulată în dosarul primei instanțe, pârâta M.E. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
La termenul respectiv, reclamanții, au solicitat prorogarea discuției cu privire la excepția invocată pentru termenul următor, pentru care au și formulat concluzii scrise în cadrul cărora și-au justificat interesul în promovarea acțiunii prin notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, pe întreg parcursul dosarului reclamanții și-au susținut îndreptățirea de a formula acțiunea pe calitatea de moștenitori ai fostului proprietar și pe notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.
2. Se constată că instanța de apel a făcut o greșită soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, reținând că aceștia nu au dovedit acceptarea succesiunii defunctului S.Ș. căruia, potrivit certificatului de calitate nr. 5/2002, i-a revenit întreaga avere succesorală de pe urma defunctului I.S.G.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 409 din 3 iulie 1978 emis de fostul notariat de Stat Local Câmpina, au calitatea de moștenitori ai defunctului S.Ș., următorii: S.C. (soție), S.Ș. și S.T. (fii), și G.C. (reclamanta) nepoată de fiică decedată (fila nr. 29 dos. de apel).
S.C. a fost moștenită, conform certificatului de moștenitor nr. 40 din 18 ianuarie 1988 de către reclamanți, în calitate de nepoți de fii și de către S.T. (fiu), (fila nr. 30 dos. de apel).
S.Ș. a fost moștenit de către reclamant, după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 120 din 16 noiembrie 2001 emis de notar public T.S. (fila nr. 32 dos. de apel).
în același timp, celălalt moștenitor S.T. a fost moștenit de către reclamanți, după cum rezultă, din certificatul de moștenitor nr. 175 din 9 aprilie 1996 emis de notar public C.P. (fila nr. 35 dos. de apel).
în aceste condiții în mod greșit s-a apreciat că reclamanții nu au calitatea de moștenitor de pe urma defunctului S.Ș.
Pe de altă parte, reclamanții au formulat notificare în sensul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 125 din 13 martie 2002 la Primăria orașului Sinaia și dată fiind relația de rudenie, nepoți de fii, a acestora față de S.Ș., puteau beneficia de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și erau repuși în termenul de acceptare a moștenitorii defunctului.
Depunerea notificării este confirmată de adresa nr. 6270 din 13 mai 2005 emisă de Primăria orașului Sinaia (fila nr. 40 dos. de fond).
Constatând, prin urmare, că instanțele au soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și că astfel în mod greșit nu s-a intrat în cercetarea fondului, ceea ce a atras incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 297 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul și a casat decizia. Urmare a admiterii apelului a fost desființată sentința primei instanțe și s-a trimis cauza pentru rejudecare la același tribunal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3437/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3347/2007. Civil → |
|---|
