ICCJ. Decizia nr. 3350/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 123 din 11 ianuarie 2006, emisă de primarul municipiului Ploiești s-a respins cererea formulată de P.D. și P.N. prin care au solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 68, situat în Ploiești, județul Prahova, cu motivarea că imobilul a fost vândut foștilor chiriași, în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 11/N din 12 septembrie 1996.
Prin aceeași dispoziție s-au acordat solicitanților măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001.
La data de 13 februarie 2006 reclamanții P.D. și P.N. au chemat în judecată pe pârâții primarul municipiului Ploiești, N.M. și N.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției emisă de primul pârât și restituirea în natură a apartamentului nr. 68 din Ploiești județul Prahova.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în baza contractului de construire nr. 1585/1969 încheiat cu fostul O.J.C.V.L. Prahova, bunul fiind preluat în proprietatea statului, fără plată, în temeiul Decretului nr. 223/1974 prin decizia Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al județului Prahova nr. 221 din 8 februarie 1983. Reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 112/1995 restituirea imobilului, dar li s-au acordat despăgubiri, pe care însă nu le-au încasat.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 676 din 19 iunie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților cu motivarea că imobilul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 pârâților N.M. și N.V. prin contractul nr. 11 N din 12 septembrie 1996, iar prin decizia civilă nr. 3367/1999 a Curții de Apel Ploiești s-a stabilit în mod irevocabil valabilitatea acestui contract, astfel că în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 10/2001 apartamentul nu mai poate fi restituit în natură.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 385 din 13 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanții P.D. și P.N. care au invocat următoarele critici: instanțele nu au ținut seama că reclamanții au solicitat restituirea apartamentului încă din anul 1994 și că au anunțat pe foștii chiriași asupra acestui demers, astfel că ei nu pot fi considerați cumpărători de bună-credință; prin act adițional la contractul de vânzare-cumpărare pârâții cumpărători și-au asumat riscul pierderii apartamentului în cazul revendicării acestuia de către foștii proprietari, așa încât în temeiul acestui act imobilul este restituibil în natură.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 20 alin. (2) teza I-a din Legea nr. 10/2001, modificată "în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Prin sentința civilă nr. 12989/1998 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia nr. 1277/1999 a Tribunalului Prahova și irevocabilă prin decizia nr. 3367/1999 a Curții de Apel Ploiești s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților N.M. și N.V. prin care au revendicat imobilul în litigiu și au solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți în baza Legii nr. 112/1995, în acel proces statuându-se asupra legalității actului de înstrăinare.
în procesul de față nu se mai poate pune în discuție buna sau reaua-credință a cumpărătorilor și nici împrejurarea că prin actul adițional semnat de ei și-au asumat riscul pierderii bunului achiziționat în cazul revendicării, deoarece, în caz contrar, s-ar aduce atingere principiului lucrului judecat.
Cum pe cale judecătorească s-a hotărât, irevocabil, că imobilul în litigiu a fost vândut pârâților persoane fizice cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, în temeiul textului mai sus reprodus, reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a nemișcătorului, ci au dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum s-a stabilit și prin dispoziția primarului municipiului Ploiești.
Față de cele ce preced, recursul reclamanților se privește ca nefondat și a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3347/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 334/2007. Civil → |
|---|
