ICCJ. Decizia nr. 3468/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă, sub nr. 1164/2004, contestatorii S.M. și S.L.C. au solicitat, în contradictoriu cu intimata R.N.P.R.- I.C.A.S., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea intimatei să lase contestatorilor în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3.250 mp, aferent construcțiilor pe care le dețin în comuna Voluntari, și suprafața de 4.675 ha situat la aceeași adresă.
Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința nr. 468 din 3 mai 2005, a admis contestația și a dispus restituirea către contestatori a terenului în suprafață de 5.000 mp situat în comuna Voluntari, județ Ilfov, astfel cum acesta este identificat prin anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul C.A.
Prin sentința civilă nr. 781 din 7 iulie 2005, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis cererea de îndreptare formulată de contestatorii S.M. și S.L.C. și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 468 din 3 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1164/2004 al Tribunalului București, secția a III a civilă, în sensul că suprafața de teren restituită contestatorilor este de 50.000 mp și se identifică potrivit criteriului stabilit prin sentința menționată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că s-a făcut dovada preluării imobilului de la autoarea contestatorilor, precum și a calității acestora de succesori în drepturi ai fostului proprietar, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991, instanța de fond a apreciat că este greșită această susținere a intimatei față de faptul că actele normative care guvernează materia fondului funciar reglementează stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție în folosul membrilor cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, raportat la art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 republicată.
S-a mai reținut că sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, terenurile fiind preluate în baza unor acte de dispoziție ale administrației de stat.
în ceea ce privește apartenența terenurilor la amenajamentul silvic, tribunalul a constatat că susținerile în acest sens ale intimatei sunt lipsite de suport probator.
în final tribunalul a reținut că este contrar dispozițiilor art. 21-24 rap. la art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 modul în care intimata a înțeles să se dezinvestească de soluționarea notificării formulate de către contestatori, refuzând în acest mod acordarea oricăror măsuri reparatorii pentru terenurile pe care le deține, și care au fost preluate de la autoarea contestatorilor, iar cu privire la litigiile purtate anterior între părți, s-a constatat că acestea au avut un obiect diferit de cel al procedurii inițiate de contestatori în condițiile Legii nr. 10/2001, astfel că soluțiile pronunțate în acestea nu pot fi reținute drept impediment în acordarea măsurilor reparatorii solicitate de către contestatori.
Curtea de Apel București, secția a VII a civilă, prin decizia nr. 64/A din 6 februarie 2006 a respins ca nefondate apelurile declarate de contestatorii S.M. și S.L.C. și de pârâta R.N.P.R.-I.C.A.S. București cu motivarea că terenul în litigiu a fost preluat în baza ordinului de rechiziție, fiind expropriat de Direcția Silvică , ceea ce conduce la incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, astfel cum în mod corect a stabilit și instanța de fond.
în contra acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta R.N.P.R.-I.C.A.S. București, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte.
Instanța a ignorat toate înscrisurile depuse de R.N.P.R.- I.C.A.S. prin care s-a făcut dovada că reclamanților li s-a reconstituit în întregime dreptul de proprietate pentru 5000 mp în natură și respectiv 9 ha în acțiuni la S.C.A.I. MOGOȘOAIA SA, reținând în mod greșit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Recursul este nefondat.
înalta Curte analizează recursul prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., adică este investită cu cercetarea nelegalității hotărârii atacate, în sensul de a verifica aplicarea corectă a legii, neputând reevalua probele administrate în cauză sau situația de fapt. Așadar, criticile legate de aspecte de temeinicie a soluției, în sensul reinterpretării probelor, nu pot fi analizate în recurs.
Pe de altă parte, motivat de faptul că terenul în litigiu a fost preluat în baza Ordinului de rechiziție, fiind expropriat de Direcția Silvică Judecătoria Ilfov, sunt incidente în cauză dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, care dispune ca in condițiile in care restituirea nu este posibilă se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent.
Constatând pentru considerentele arătate că instanța de apel a aplicat corect legea, deci nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul cu consecința menținerii ca legala a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3472/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3464/2007. Civil → |
|---|
