ICCJ. Decizia nr. 443/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții L.I., L.C., R.O., S.A., S.E., D.S.E. și P.P. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 67 din 7 februarie 2005 emisă de A.V.A.S.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin ordonanța de adjudecare nr. 409 din 11 martie 1944, părinții lor au devenit proprietarii morii S.A.R. F.C. Roșiorii de Vede, (teren în suprafață de 11125 și construcții aferente) și că, ulterior dobândirii, prin contractul de asociere în nume colectiv autentificat sub nr. 8482 din 11 martie 1944, au constituit societatea M.S.
După o funcționare scurtă de doi ani, au susținut reclamanții, moara a luat foc (1946), iar până în anul 1952 terenul a fost folosit de bună credință și în deplină proprietate de către asociați.
Au mai menționat reclamanții în cuprinsul acțiunii introductive că în anul 1952, F.U. Roșiorii de Vede s-a extins abuziv pe terenul în suprafață de 15820 mp al fostei M.S., folosindu-se de acest teren și de clădirile fostei mori în diferite scopuri (garaj, club de festivități, teren de sport, magazii și alte activități). La data de 11 iunie 1948 F.U. Roșiorii de Vede (situată față în față cu terenul morii, pe strada Republicii, nr. 45, 47, 49 a fost naționalizată, iar din anul 1952 acesta s-ar fi extins pe terenul din litigiu aparținând M.S. și ulterior din acest teren s-ar fi cedat autorităților diverse suprafețe.
De asemenea, reclamanții au susținut că prin decizia nr. 67 din 7 februarie 2005 a A.V.A.S., a fost respinsă în mod neîntemeiat notificarea formulată de reclamanți, având în vedere că, prin actele doveditoare ale dreptului de proprietate s-a dovedit calitatea de persoane îndreptățite a notificatorilor, cu privire la imobilul situat în Roșiorii de Vede, județul Teleorman, în suprafață de 15820 mp, care a aparținut societății în nume colectiv M.S.
Reclamanții au arătat că solicită anularea deciziei nr. 67 din 7 februarie 2005 a A.V.A.S., precum și obligarea A.V.A.S. să retrocedeze în natură terenul în suprafață de 3658 mp, situat în Roșiorii de Vede, în baza notificării nr. 2684 din 12 decembrie 2001.
Prin sentința civilă nr. 745 din 24 iunie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanții L.I., L.C., R.O., S.A., S.E., D.S.E. și P.P., iar apelul declarat de aceștia împotriva menționatei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 769A din 8 decembrie 2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut, în esență, că, la emiterea deciziei contestate, A.V.A.S. a avut în vedere actele depuse de reclamanți, respectiv cele anexate notificării și din conținutul cărora nu a rezultat calitatea de asociați, la momentul naționalizării, a autorilor reclamanților în conformitate cu dispozițiile art. 22 coroborat cu art. 32 din lege.
De asemenea, au mai reținut instanțele, reclamanții nu au făcut dovedirea preluării abuzive a imobilului în litigiu și având în vedere că imobilul este evidențiat în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate (SC E. SA și SC R. SA), în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanții nu pot primi decât despăgubiri, nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului, așa cum s-a solicitat prin notificare și prin contestația formulată.
Totodată, au mai stabilit instanțele, pentru recalcularea valorii acțiunilor de către instituția publică implicată în privatizare era necesară depunerea ultimului bilanț dinaintea naționalizării, precum și extrasul de pe registrul prevăzut de art. 142 pct. 1 C. com., conform art. 32 pct. 4 din H.G. nr. 498/2003, obligații pe care reclamanții nu le-au îndeplinit în cauză.
împotriva deciziei nr. 769A din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, au formulat recurs reclamanții la data de 30 ianuarie 2006, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și susținând, în esență, că aceștia au făcut dovada preluării abuzive a terenului (prin următoarele înscrisuri: adresa Arhivelor Statului nr. 931154/1996, foaia matricolă nr. 2, adresa Arhivelor Statului nr. 93418/2005, dispoziția nr. 229/2004 a primarului municipiului Roșiorii de Vede) și că, în mod nelegal instanța de fond și instanța de apel au considerat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 și art. 32 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
La data de 23 octombrie 2006, recurenții au depus o completare a motivelor de recurs, susținând că, în mod greșit au considerat instanța de fond și cea de apel că prezentul litigiu ar avea încadrare juridică în dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, deoarece autorii reclamanților nu au fost asociați ai persoanei juridice care a deținut în proprietate terenul preluat în mod abuziv de către stat.
Au mai susținut recurenții- reclamanți în completarea motivelor de recurs că, în opinia lor, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece la momentul apariției Legii nr. 10/2001, terenul era evidențiat în patrimoniul SC R. SA - F.U. Roșiorii de Vede, astfel că aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent.
Recursul este nefondat.
Se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 27 și ale art. 32 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin contestația formulată, reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 67 din 27 februarie 2005 emisă de A.V.A.S. și ca urmare a anulării, instanța să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 3658 mp situat în municipiul Roșiorii de Vede, deși prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, solicitaseră doar restituirea în natură a terenului situat în Roșiorii de Vede, în suprafață de 15820 mp.
Prin decizia nr. 67 din 27 februarie 2005 emisă de A.V.A.S., a fost respinsă notificarea nr.2684/12 decembrie 2001 înregistrată la A.V.A.S. de L.I., D.S.E. și P.P. prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Roșiorii de Vede, județul Teleorman, în suprafață totală de 15820 mp ce a aparținut societății în nume colectiv M.S., pe considerentul că, din actele depuse nu rezultă calitatea de asociați la momentul naționalizării a autorilor reclamanților în conformitate cu dispozițiile art. 22 coroborat cu art. 32 din lege.
La emiterea acestei dispoziții, intimata A.V.A.S. a avut în vedere actele depuse de reclamanți, respectiv cele anexate notificării, din care nu a rezultat calitatea de asociați la momentul naționalizării a autorilor reclamanților, imobilul fiind evidențiat în patrimoniul SC E. SA și SC R. SA.
Reclamanții au făcut dovada că antecesorii lor au achiziționat moara în litigiu, aspect atestat de ordonanța de adjudecare nr. 409 din 11 martie 1944 (ulterior, aceasta a constituit aport social la societatea nou înființată de aceștia, M.S., astfel cum rezultă din conținutul contractului de asociere în nume colectiv nr. 8482 din 11 martie 1944), dar, pe lângă documentele depuse în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului, reclamanții erau obligați să depună, în baza art. 22 și art. 32 pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, acte care să ateste că acest imobil a fost naționalizat, să facă dovada structurii acționariatului la data naționalizării, precum și a ultimului bilanț contabil depus la Registrul Comerțului anterior naționalizării, aspecte nedovedite în cauză.
Totodată, corect au reținut instanțele că, față de conținutul incomplet al înscrisurilor privind situația juridică a imobilului în litigiu, reclamanții erau obligați, conform art. 22.1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, să facă dovada preluării abuzive a imobilului.
Având în vedere că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că imobilul este evidențiat în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în mod legal au stabilit instanțele că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului.
Pentru recalcularea valorii acțiunilor de către instituția publică implicată în privatizare era necesară depunerea ultimului bilanț dinaintea naționalizării, obligație neîndeplinită în cauză.
Față de împrejurarea că, în speță, reclamanții nu au depus ultimul bilanț contabil prevăzut de art. 32 pct. 4 din Legea nr. 10/2001 și nici extrasul de pe registrul asociaților prevăzut de art. 142 alin. (1) C. com., așa cum prevăd dispozițiile art. 32 pct. 4 din H.G. nr. 498/2003, nefăcând practic dovada calității de asociați la momentul naționalizării a autorilor acestora, se constată că hotărârile celor două instanțe sunt la adăpost de orice critică.
Referitor la motivele de recurs depuse la 23 octombrie 2006, acestea nu vor fi supuse analizei, fiind formulate peste termenul prevăzut de lege.
Față de considerentele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4729/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3828/2007. Civil → |
|---|
