ICCJ. Decizia nr. 4609/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 238 din 15 februarie 2007 Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în contradictoriu cu pârâtul B.F.M. și a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului, în Spania, pe o perioadă de 7 luni.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul B.F.M. a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 109/A din 19 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut și motivat că pârâtul-apelant a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, în cuantumul stabilit de lege, și cum pârâtul nu s-a conformat acestei dispoziții, conform art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 147/1997, apelul a fost anulat.
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâtul B.F.M. care a invocat următoarele critici: instanța de apel a încălcat prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ. întrucât termenul acordat pentru judecată a fost foarte scurt, nefiind suficient pentru a asigura dreptul la apărare și de a da posibilitatea participării la proces; pârâtul nu a fost în măsură să motiveze și să timbreze apelul deoarece a existat un termen foarte scurt între momentul comunicării sentinței și data fixată pentru judecata apelului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate "hotărârea prevăzută în alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 3 zile de la data primirii cererii".
Derogatoriu de la dreptul comun, adică de la prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., conform cu care citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, Legea nr. 248/2005, având în vedere domeniul specific al reglementării, a prevăzut termene mai scurte, atât cu privire la durata proceselor, cât și cu referire la exercitarea căilor de atac. întrucât legea a impus obligația ca instanța de apel să judece cauza în termen de 3 zile de la sesizare, este firesc ca și termenul de citare, de încunoștiințare a părților despre existența litigiului, să fie mai scurt decât acela din dreptul comun. în speță, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile derogatorii menționate, citându-l pe apelant la data de 16 martie 2007, pentru data de 19 martie 2007, când s-a stabilit judecata apelului.
Deoarece legea specială și-a fixat preferințele sale, atât cu privire la durata procesului, cât și cu privire la termenele în care se pot îndeplini diferite acte de procedură, pârâtul nu se poate apăra cu succes că nu a avut posibilitatea de a se apăra corespunzător sau că nu a avut timpul necesar pentru a-și îndeplini obligația de a timbra datorită termenelor prea scurte, fiind obligat a se conforma acestora, cu atât mai mult cu cât cuantumul taxelor de timbru prevăzute de lege pentru domeniul analizat este modic.
Față de cele ce preced, recursul pârâtului se privește ca nefondat și a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4567/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4563/2007. Civil → |
|---|
