ICCJ. Decizia nr. 4567/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la 4 februarie 2003 reclamantul H.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, anularea Deciziei emisă de pârâtă la 17 ianuarie 2003 și restituirea în natură a cotei de 1 din imobilul situat în orașul Sinaia.
în motivarea cererii s-a arătat că reclamantul deține cota de 1 din imobilul în litigiu în calitate de moștenitor al foștilor proprietari. Imobilul a fost preluat de stat fără titlu.
într-un al doilea ciclu procesual, în fond după casarea cu trimitere, prin sentința civilă nr. 433 din 25 aprilie 2006 Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a anulat Dispoziția din 17 ianuarie 2003 emisă de SC I. SA și a constatat dreptul reclamantului la despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 9596 din 7 octombrie 2003 se atestă calitatea de moștenitor legal a reclamantului.
în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 335 din 26 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.
în considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că pentru a da curs cererii reclamantului de restituire în natură a imobilului din Sinaia, este necesară efectuarea unei expertize care să identifice, să măsoare și să poziționeze pe schița de plan imobilul în litigiu. Mandatarul apelantului a refuzat efectuarea expertizei.
Cum în cauză nu a fost efectuată o astfel de expertiză, iar imobilul nu este identificat și poziționat pe schița de plan apelul este nefondat pentru că nu se poate pune în executare o decizie de restituire în natură.
Prin aceeași expertiză s-ar fi stabilit și valoarea de înregistrare a imobilului în activul patrimonial al pârâtei la data de 14 februarie 2001, astfel încât să se determine, pentru restituirea în natură, dacă cota minoritară deținută de stat sau altă instituție publică acoperă valoarea imobilului notificat.
împotriva acestei hotărâri apelantul reclamant a declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând în esență următoarele aspecte:
Aprecierea instanței de apel asupra necesității efectuării expertizei este nelegală deoarece expertiza ar fi fost necesară numai în cazul în care pârâta ar fi contestat faptul că nu există identitate sub aspectul amplasării și delimitării topografice între imobilul ce face obiectul litigiului și imobilul pe care îl deține pârâta. Or pârâta nu a contestat niciodată acest fapt.
Coproprietarei imobilului i-a fost restituită în natură cota de 1 din imobil în temeiul unei sentințe rămasă irevocabilă. Dacă o instanță de judecată a reținut în mod irevocabil că o cotă ideală de 1 din imobil se află în posesia SC I. SA și a dispus restituirea în natură către proprietarul de drept, nu există o altă concluzie logică decât că și cealaltă cotă ideală de 1 din același imobil se află tot în posesia SC I. SA, întrucât din actele depuse de pârâtă reiese că aceasta deține în patrimoniul său întregul imobil.
în dovedirea recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ., au fost depuse în copie certificat de urbanism, încheierea nr. 145 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Sinaia, hotărâri judecătorești, raport de expertiză.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, instanța de apel considerând în mod temeinic că pentru restituirea în natură era necesară efectuarea unei expertize.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 979 din 7 noiembrie 2005 Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis contestația formulată de L.L.G. și S.A.P. și a obligat SC I. SA să le restituie în natură cota de 1 din imobilul teren și construcții, vila Frasinul, situat în Sinaia. Soluția a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 8833 din 2 noiembrie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care a respins recursul SC I. SA
Și considerentele acestor hotărâri au dobândit autoritate de lucru judecat, nu numai dispozitivul lor, pentru că sunt conforme cu dispozitivul pe care îl explică și îl lămuresc.
De vreme ce s-a stabilit că imobilul în litigiu este deținut de SC I. SA, iar această parte a fost obligată la restituirea în natură, către alte persoane, a unei cote ideale de 1 din imobil, aceeași soluție trebuie dispusă și în privința celeilalte cote de 1, câtă vreme s-a dovedit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituire, potrivit cerințelor Legii nr. 10/2001.
Drept urmare, nu era necesară efectuarea unei expertize pentru a se dispune restituirea în natură a cotei ideale de 1, câtă vreme pârâta nu a contestat amplasarea și delimitarea topografică a imobilului, aspect reiterat și prin întâmpinarea depusă în etapa recursului. Faptul că, eventual, ar putea să apară probleme la executare, nu este de natură să justifice soluția de respingere a cererii.
Efectuarea expertizelor nu era necesară nici pentru determinarea valorii de înregistrare a imobilului în activul patrimonial al pârâtei. în considerentele deciziei nr. 8833/2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a reținut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 SC I. SA nu era privatizată integral, astfel încât erau incidente prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Efectul pozitiv al autorității lucrului judecat al acestei decizii poate fi folosit și de reclamant, astfel încât să obțină restituirea în natură a 1 din imobilul în litigiu (teren și construcție).
Față de cele ce preced, înalta Curte a considerat că instanțele de fond au făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost admis și hotărârea atacată a fost modificată în sensul că, în raport de dispozițiile art. 296 C. proc. civ., a fost admis apelul declarat de reclamant. Pe fond, sentința nr. 433/2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă, a fost schimbată în parte în sensul că pârâta a fost obligată să restituie reclamantului în natură cota de 1 din imobilul situat în Sinaia, vila Frasinul. Au fost păstrate dispozițiile sentinței în partea privitoare la admiterea acțiunii și anularea Dispoziției emisă de SC I. SA la 17 ianuarie 2003.
în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4731/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4609/2007. Civil → |
|---|
