ICCJ. Decizia nr. 4615/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 4 februarie 2003, sub nr. 402/2003, reclamanta S.N.C.R.R., filiala județeană Covasna, a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA Sfântu Gheorghe pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să emită dispoziție motivată privind imobilul situat în satul Vâlcele, înscris în C.F. 511 nr.top 6595 Vâlcele, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001. S-a cerut totodată obligarea pârâtei la daune interese moratorii de 200.000 lei pe fiecare zi de întârziere de la data la care a expirat termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru emiterea deciziei.
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2002, sub nr. 3355/2002, reclamanta S.N.C.R.R., sucursala județeană Covasna, a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA Sfântu Gheorghe pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- Nulitatea absolută a deciziei nr.404/1960 emisă de fostul Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare prin care a preluat de la fosta Cruce Roșie a R.P.R., al cărei succesor de drept este reclamanta, imobilul situat în satul Vâlcele, județul Covasna, înscris în C.F. nr. 511, nr.top 6595, construit din fondurile centralizate ale Crucii Roșii a R.P.R.;
- Restituirea în natură a imobilului, compus din casă cu parter și etaj și teren în suprafață de 660 mp, preluat în mod abuziv, cu obligarea pârâtei de a preda imobilul reclamantei;
- înscrierea în C.F. nr. 511 nr.top 6595 Vâlcele a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantei;
în motivarea acțiunii reclamanta arătat că imobilul ce solicită a fi restituit a fost construit între anii 1950-1957 din fondurile centralizate ale Crucii Roșii din R.P.R., în scopuri umanitare, pe terenul cedat de Comitetul Executiv al fostului Sfat Popular Vâlcele, așa cum rezultă din procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 27 decembrie 1960, anexat la acțiune. Prin decizia nr. 404/1960 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare imobilul a fost preluat de la Colonia de Cruce Roșie Vâlcele, trecut în proprietatea statului și dat în administrarea operativă întreprinderii de Gospodărie Orășenească Sfântu Gheorghe. După apariția Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991 imobilul a fost trecut în proprietatea pârâtei SC O. SA Sfântu Gheorghe, care, deși notificată potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, nu s-a pronunțat prin decizie sau dispoziție motivată.
Prin încheierea din 9 aprilie 2003 Tribunalul Covasna a dispus conexarea dosarului nr. 402/2003 la dosarul nr. 3355/2002, iar prin sentința civilă nr. 1024 din 3 octombrie 2003, aceeași instanță, a respins acțiunea reclamantei, cu motivarea că procesul-verbal de conciliere din 27 decembrie 1960 nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 256/Ap din 29 martie 2004, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința Tribunalului Covasna și a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Sfântu Gheorghe, deoarece, legiuitorul a dat în competența tribunalelor doar cauzele având ca obiect contestația formulată de persoana îndreptățită împotriva deciziei sau dispoziției emisă de persoana deținătoare a imobilului [art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001] și contestațiile la procesele-verbale de divergență [art. 31 alin. (2) din aceeași lege], toate celelalte cereri, având obiect diferit de cel arătat mai sus, fiind de competența, în primă instanță, a judecătoriei.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 94 din 6 ianuarie 2006, a admis recursul declarat de pârâta SC T.A.O. SA Sfântu Gheorghe, a casat decizia dată de Curtea de Apel Brașov și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că logic și firesc, pentru rațiuni de judecată unitară, litigiile izvorâte din temporizarea ori refuzul de finalizare a procedurii necontencioase nu pot fi atribuite decât simetric regulilor procesuale prevăzute de Legea nr. 10/2001, în competența instanței care judecă acțiunea principală, adică a tribunalului, competent conform art. 21 alin. (3) și urm. din Legea nr. 10/2001.
în rejudecare, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 164/Ap din 20 septembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta S.N.C.R.R., filiala județeană Covasna, a schimbat în parte sentința Tribunalului Covasna, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâta SC O. SA Sfântu Gheorghe să emită dispoziție motivată privind restituirea în natură a imobilului din C.F. nr. 511 Vâlcele, nr.top 6595 sub sancțiunea unor daune cominatorii de 20 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definite și irevocabile a hotărârii. Prin aceeași decizie s-au respins restul pretențiilor, inclusiv acțiunea formulată de reclamantă contra pârâtei A.P.A.P.S.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut și motivat că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, cu titlu de construire, rezultă din actul de preluare, respectiv procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 27 decembrie 1960 între Colonia Crucea Roșie Vâlcele și fostul Sfat Popular al comunei Vâlcele, în acest sens fiind aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. întrucât preluarea imobilului s-a făcut fără temei legal, printr-un act de dispoziție al organului local al administrației de stat, o atare preluare a fost abuzivă, în înțelesul art. 24 lit. i) din Legea nr. 10/2001, și cum reclamanta a notificat unitatea deținătoare a bunului, pârâta a fost obligată să emită dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului.
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC T.A.O. SA Sfântu Gheorghe care a invocat următoarele motive de casare: greșit a fost admisă acțiunea deoarece reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și nici preluarea lui abuzivă; instanța de apel a pronunțat hotărârea cu neobservarea prevederilor art. 1, pct. 1 din O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002, de completare și modificare a Legii nr. 10/2001, potrivit cu care societățile naționale nu au calitatea de persoane îndreptățite; instanța de apel nu a verificat dacă reclamanta este succesoarea în drepturi a fostei Colonii Crucea Roșie Vâlcele.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, "ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi".
Prin Legea nr. 139/1995 Societatea Națională de Cruce Roșie este considerată persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică și fără scop lucrativ ce își desfășoară activitatea cu caracter umanitar, ca organizație de ajutor voluntar, auxiliară a autorității publice (art. 1). Societatea Națională de Cruce Roșie din România este organizată și funcționează pe baza statutului propriu, ca singură societate de Cruce Roșie, atât în timp de pace, cât și în timp de război, în baza legii și a Convențiilor de la Geneva din 1949 la care România este parte [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 139/1995].
Fiind organizată ca persoană juridică de drept public, auxiliară a autorității publice și ca singură societate de Cruce Roșie la nivel național, având titulatura, stabilită prin lege, de "Societate Națională", reclamanta-intimată nu are calitatea de persoană îndreptățită și nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
întrucât legiuitorul, în mod expres, a exclus din rândul persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale societățile naționale, se constată că în mod greșit instanța de apel a admis acțiunea reclamantei întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Față de cele ce preced și care fac inutilă cercetarea celorlalte motive de casare, a fost admis recursul pârâtei, a fost casată decizia dată în apel, și a fost menținută soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 1024 din 3 octombrie 2003 de Tribunalul Covasna, hotărâre a cărei considerente au fost înlocuite cu cele cuprinse în prezenta decizie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4576/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4142/2007. Civil → |
|---|
