ICCJ. Decizia nr. 4875/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș la data de 14 ianuarie 2002 reclamantul F.P.D.C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria municipiului Câmpulung solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafață de 1 ha, situat în Câmpulung, cartier Vișoi și a 2 cuptoare pentru pregătirea varului.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că bunurile solicitate provin de la autoarea sa, F.E. și au fost preluate în mod abuziv de stat.
în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul T.G. care a susținut că el este proprietarul suprafeței de 1525 mp din terenul în litigiu, în baza unui act de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1997.
Prin sentința civilă nr. 196 din 31 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților și a intervenientului în nume propriu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu provine de la autoarea reclamantului, care însă l-a donat Primăriei Câmpulung în anul 1981. Aceasta a transmis terenul fostei C.A.P., iar în schimb a primit aceeași suprafață de teren pe un alt amplasament, reținându-se astfel incidența prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței, însă prin decizia civilă nr. 58/A din 11 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că imobilul în litigiu a fost donat statului prin actul autentic încheiat la data de 26 decembrie 1981, donație acceptată, iar reclamantul nu a cerut constatarea nulității acestui act.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamant care a susținut că actul de donație a fost făcut sub imperiul presiunilor exercitate de autoritățile comuniste, iar pe de altă parte că imobilul în litigiu nu poate face obiectul Legii fondului funciar deoarece a fost donat Statului Român.
Prin decizia nr. 63 din 12 ianuarie 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a admis recursul, s-au casat ambele hotărâri pronunțate în cauză și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
în adoptarea acestei soluții s-a reținut că în cauză se impunea examinarea nemijlocită a donației și verificarea valabilității schimbului cât și a atribuirii terenului în litigiu altor persoane fizice și juridice decât moștenitorul fostului proprietar, în condițiile în care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 90 din 23 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș în rejudecare s-a respins contestația formulată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că autoarea reclamantului a oferit spre donație Statului Român 1 ha teren, donație autentificată sub nr. 2772/1981 prin care s-a acceptat donația terenului și a celor două cuptoare de var, fiind inutil a se verifica dacă s-a întocmit sau nu vreo declarație autentificată de acceptare a ofertei.
Referitor la validitatea donației instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada existenței vreunui viciu de consimțământ la data încheierii actului, donația este fără sarcini, iar acțiunea în anularea contractului de donație pentru vicierea consimțământului donatorului prin violență este prescrisă față de prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958; pe de altă parte, nu s-a constatat existența vreunui motiv de nulitate absolută a contractului de donație care să poată fi invocat din oficiu, astfel că în speță nu se regăsește situația prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
S-a reținut totodată că petentul și mama sa au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la autorul lor D.D.L., iar prin hotărâre irevocabilă s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha echivalent arabil, care este însă un alt teren decât cel în litigiu, astfel că este evident că petentul nu a solicitat anterior reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu și nu a făcut nici o dovadă că la data de 1 ianuarie 1990 terenul s-ar fi aflat în administrarea C.A.P. Câmpulung, situație față de care nu poate fi analizată împrejurarea că atribuirea terenului altor persoane s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr. 1/2000.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând că această hotărâre a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și că instanța motivează soluția în mod contradictoriu, cu argumente superficiale și contradictorii.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că actul de donație a fost încheiat prin "inhibarea consimțământului" autoarei sale, care a fost amenințată, viața fiindu-i pusă în primejdie.
Printr-un alt motiv de recurs se critică decizia recurată sub aspectul reținerii că nu a cerut această proprietate în baza Legii nr. 18/1991 sau că cererea sa nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001.
în cauză a formulat întâmpinare intervenientul T.G.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prevede că fac parte din această categorie, prin art. 2 alin. (1) lit. c) și cele "donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada de referință, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Rezultă că restituirea imobilelor vizate în teza a II-a a acestui text, cele donate statului potrivit dreptului comun, deci prin act autentic, este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă prin care s-a anulat sau s-a constatat nulitatea donației respective.
O asemenea soluție își păstrează actualitatea și după modificarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 209/2005, prin noul text precizându-se expres că anularea sau constatarea nulității donației prin hotărâre definitivă și irevocabilă este cerută când donația s-a făcut prin act autentic, deci conform dreptului comun, nu și în cazul în care donația nu s-a făcut în formă autentică, în temeiul Decretului nr. 410/1948, Decretului nr. 479/1954 ș.a.
Cazul în speță se încadrează în teza a II-a a art. 2 alin. (1) lit. c) prezentată, pentru care se cere imperativ existența unei hotărâri judecătorești prin care să se fi anulat sau constatat nulitatea donației.
în speță, nu există o asemenea hotărâre, motiv pentru care imobilului în cauză nu-i sunt aplicabile dispozițiile textului de lege citat.
Toate criticile invocate de recurent privind vicierea consimțământului autoarei sale la data încheierii actului de donație exced cadrului procesual de față, ele putând fi invocate numai în cadrul unui alt proces, de anulare sau constatare a nulității donației, pe care însă nu l-a declanșat.
Pe de altă parte, este de observat că instanțele anterioare au analizat respectivele critici, răspunzând punctual motivelor invocate, atât la fond cât și în apel.
Contrar susținerilor recurentului, instanța de apel ca și cea de fond, în rejudecare, au analizat în mod corect împrejurarea dacă reclamantul a solicitat sau nu reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 față de mențiunile deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție și având în vedere prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Față de toate considerentele expuse, înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5017/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5025/2007. Civil → |
|---|
