ICCJ. Decizia nr. 5024/2007. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 919 din 25 octombrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.A.M. și B.O. împotriva pârâtului primarul municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a fost constatată nulitatea absolută a dispoziției de restituire nr. 1925 din 1 iunie 2006 emisă de pârât privind restituirea în natură a apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 13, 14 și 15 din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. ind. 130373 și C.F. cd 1395 Cluj; acțiunea a fost respinsă față de Municipiul Cluj-Napoca pentru lipsa calității procesuale pasive.
în motivarea hotărârii se arată că prin sentința civilă nr. 238 din 23 mai 2001, irevocabilă prin respingerea recursului de către înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 3161 din 20 aprilie 2005, s-a constatat nulitatea absolută a titlului și a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român cu titlu de naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950, asupra întregului imobil situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 1395 Cluj-Napoca, nr. top 365, rectificarea înscrisurilor operate în C.F. 1395 Cluj, anularea încheierilor de carte funciară și restabilirea situației anterioare pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 13, 14 și 15 și intabularea dreptului de proprietate a reclamanților cu titlu de restituire.
S-a emis dispoziția contestată, deși statul nu mai era unitatea deținătoare, deoarece proprietari ai imobilului erau reclamanții.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinței arătate a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 43/A din 16 februarie 2007 pentru considerentele ce urmează.
Actul a cărui nulitate s-a invocat, fiind emis de Primarul municipiului Cluj-Napoca în condițiile Legii nr. 10/2001, acțiunea nu poate fi caracterizată ca una de drept comun, astfel cum au indicat reclamanții, fiind circumscrisă dispozițiilor art. 26 din legea specială.
în baza sentinței reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate în C.F. la 26 iulie 2005, astfel că la data emiterii dispoziției nr. 1925, 1 iunie 2006, imobilul ieșise din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, revenind în proprietatea reclamanților, neputând face obiectul dispoziției.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce succed.
Decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 25 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, deoarece punerea în posesie asupra imobilului a fost reglementată ca fiind o procedură subsecventă anulării titlului statului, respectiv a rectificării C.F.
Recursul se vădește a fi nefondat.
Apartamentele ce au făcut obiect al notificării nr. 24716/3/452, anterior emiterii dispoziției contestate, au reintrat în proprietatea reclamanților ca urmare a dispozițiilor sentinței civile nr. 238 din 23 mai 2001, irevocabilă.
Reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate, astfel încât înscrierea făcută produce efecte de opozabilitate și față de terți de la data înregistrării cererii, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996, modificată.
La data emiterii dispoziției imobilul nu mai făcea obiect al Legii nr. 10/2001, conform art. 1 din lege, deoarece fusese deja restituit.
Dispozițiile legale invocate de recurent sunt străine cauzei, cât timp restituirea bunului nu a avut loc în temeiul legii de reparație, ci în temeiul hotărârii judecătorești arătate.
Pentru considerentele arătate, instanța reținând că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5025/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5029/2007. Civil → |
|---|
