ICCJ. Decizia nr. 5016/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5016
Dosar nr. 5263/46/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 25 ianuarie 2005, reclamanţii M.I. şi M.V. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Mioveni anularea dispoziţiei nr. 2377/2004 emisă de primar, prin care li s-a respins notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului (teren în suprafaţă de 1000 metri pătraţi şi construcţie) situat în satul Mioveni.
În motivare au arătat că prin notificarea depusă la Biroul executorului judecătoresc C.V.D. au solicitat în calitate de moştenitori ai defunctei M.E. acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 1000 mp şi construcţie situat în satul Mioveni, care a fost preluat de stat în mod abuziv.
Prin dispoziţia contestată notificarea a fost respinsă pentru că reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 43 din 20 aprilie 2005, a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că pricinii îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 425/A din 5 octombrie 2005.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 5992 din 19 iunie 2006, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Prin considerentele deciziei se arată că legea aplicabilă în cauza de faţă este Legea nr. 10/2001.
Cu privire la nedovedirea preluării abuzive a bunului de către stat se arată că instanţa era datoare să administreze orice mijloace de probă pentru lămurirea situaţiei de fapt şi nu să se limiteze la consemnarea împrejurării că nu s-a depus la dosar decretul de expropriere.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 43/A din 13 iunie 2007, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei sus menţionate; a schimbat hotărârea în sensul că a admis acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să obţină măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 1000 mp situat în intravilanul oraşului Mioveni.
S-a reţinut în considerentele deciziei că reclamanţii au făcut dovada faptului că terenul în litigiu a aparţinut autorului lor şi că pârâta nu a făcut dovezi în legătură cu modul în care terenul în litigiu a intrat în patrimoniul său, fiind în prezenţa unei preluări abuzive în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 10/2001. Drept urmare, conform art. 2 lit. 1) şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru teren.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Primăria oraşului Mioveni, criticând-o din perspectiva dispoziţiilor art. 34 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed.
Imobilul nu a fost preluat abuziv deoarece din cuprinsul adresei nr. 3071 din 12 noiembrie 2003 emisă de SC A.C. 2000 SA Piteşti nu rezultă că imobilul a fost expropriat.
Din cerere de intrare în CAP rezultă că imobilul a intrat în patrimoniul recurentei legal, terenul nefiind preluat în mod abuziv.
Instanţa a interpretat greşit actele deduse judecăţii întrucât cererea de intrare în CAP (fila 116) şi adresa nr. 3071/2003 (fila 26) şi anexele decretelor de expropriere, fac dovada că imobilul nu a fost preluat abuziv, nefiind expropriat.
De asemenea, Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece, faţă de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 terenului în litigiu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale Înalta Curte reţine cele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia sus arătată, a dezlegat problema de drept referitoare la actul normativ aplicabil în cauza de faţă, în sensul că terenului în litigiu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi nu cele ale Legii nr. 18/1991, întrucât obiectul notificării îl reprezintă o suprafaţă de 1000 mp, aflată în intravilan cu destinaţie de cămin la casă.
Art. 315 C. proc. civ. dă hotărârii pronunţate în recurs putere de lucru judecat cu privire la probleme de drept rezolvate.
Aşadar, motivul de recurs privind greşita aplicare a legii, respectiv art. 8 din Legea nr. 10/2001, este nefondat cât timp problema de drept repusă în discuţie în sensul că imobilului îi sunt aplicabile legile fondului funciar a fost definitiv soluţionată de instanţa supremă.
Legea nr. 10/2001, prezumă că o serie de imobile au fost preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Terenul în litigiu, ce a aparţinut autorului reclamanţilor se află în posesia recurentei, împrejurare de fapt necontestată de altfel pe tot parcursul judecăţii.
Împrejurarea că terenul a fost preluat de la o cooperativă agricolă de producţie semnifică preluarea abuzivă a terenului conform art. 2 alin. (1) lit. i) din legea de reparaţie şi nu legitimitatea preluării bunului de către stat.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Mioveni împotriva deciziei nr. 43 A din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5114/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4595/2007. Civil → |
|---|
