ICCJ. Decizia nr. 5114/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5114
Dosar nr. 18801/1/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 2007
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2005 la această instanţă S.M. a solicitat în contradictoriu cu Ş.N., Ş.V., SC C.B.M. Ploieşti şi SC D.D & B SRL revizuirea deciziei nr. 2139 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi implicit a deciziei nr. 156 din 31 ianuarie 2002 a aceleiaşi instanţe, irevocabile prin Decizia nr. 459 din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
O cerere cu conţinut identic a fost depusă şi de D.C.N. şi S.M.V.
În motivarea acestor cereri, precum şi în cele completatoare depuse pentru termenul din 16 martie 2006 se arată că hotărârile a căror anulare s-a solicitat sunt în contradicţie cu sentinţa civilă nr. 7419 din 8 iulie 1999 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1279 din 7 aprilie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti.
Se susţine că în timp ce prin aceste hotărâri toţi cei cinci coproprietari au fost puşi în posesie cu privire la întregul imobil situat în Ploieşti, prin procesul verbal nr. 16011 din 23 mai 2000 emis de Primăria municipiului Ploieşti, ulterior, într-un proces de ieşire din indiviziune, judecat în mai multe cicluri procesuale, redate în cuprinsul cererii s-a schimbat masa partajabilă, încălcându-se dreptul de proprietate al M.S.
De aceea se solicită anularea hotărârilor date în cel de al doilea litigiu, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit acestui text revizuirea se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Pentru realizarea cerinţelor textului menţionat, este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, ceea ce înseamnă că trebuie să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat, iar în cel de al doilea proces să nu se fi invocat această excepţie şi în sfârşit ca hotărârile să fie date în dosare diferite.
Se constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele redate, întrucât cele două litigii supuse analizei nu sunt identice, ele având obiecte şi cauze diferite.
Astfel, în cauza soluţionată prin sentinţa civilă nr. 7419 din 9 iulie 1999 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1279 din 7 aprilie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a constatat nul recursul declarat împotriva deciziei nr. 3091/1999 a Tribunalului Prahova a fost admisă acţiunea în fond după casare formulată de Ş.G.V. şi Ş.N., Ş.P. împotriva Consiliului local Ploieşti şi D.G.F.P.C.F.S. Prahova, în contradictoriu cu intervenienta S.M. şi cererea de intervenţie în fond după casare formulată de intervenienta S.M. S-a dispus obligarea Consiliului Local Ploieşti să lase reclamanţilor şi intervenientei în deplină proprietate şi paşnică posesie imobilul situat în Ploieşti, compus din teren în suprafaţă de 661 mp şi 2 corpuri de clădire.
Prin urmare, instanţele au hotărât asupra solicitării părţilor, privind obligarea pârâtului de a lăsa imobilul în litigiu în deplina proprietate şi posesie a moştenitorilor autorului lor comun Ş.T.
Prin cererea de faţă se susţine că prin alte hotărâri, date într-un alt litigiu, între aceleaşi părţi, s-au pronunţat hotărâri potrivnice celor menţionate.
Aceste susţineri nu se verifică, pentru că cele două litigii la care se face referire, nu sunt identice, având cu evidenţă obiecte şi cauze diferite.
Astfel dacă în primul litigiu, instanţele s-au pronunţat asupra unei acţiuni în revendicare, în cel de al doilea, coproprietarii recunoscuţi ca atare în litigiul anterior, au cerut şi s-a admis cererea de ieşire din indiviziune.
Astfel prin sentinţa civilă nr. 2739 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, dată după admiterea recursului declarat de Ş.G.V. şi Ş.N. împotriva deciziei nr. 1760 din 24 octombrie 2001, a Tribunalului Prahova, precum şi a sentinţei nr. 8301 din 2 iulie 2001 şi încheierii de admitere în principiu din 30 martie 2001 ale Judecătoriei Ploieşti, a fost admisă cererea de ieşire din indiviziune conform încheierii de admitere în principiu, în varianta a II-a a raportului de expertiză efectuat de Ş.M.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 459 din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care au fost respinse recursurile declarate de reclamanta S.M. şi pârâţii D.N.C. şi S.V. împotriva deciziei civile nr. 2739 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
În aceste condiţii, în raport cu cele arătate, urmează a se constata că nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. la care s-a făcut referire astfel că cererea de revizuire de faţă urmează a fi respinsă.
De observat că înainte de soluţionarea cauzei în fond prin Decizia la care s-a făcut referire, hotărârile anterioare au fost casate prin Decizia nr. 156 din 31 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire de faţă „implicit".
Această formulare poate conduce la ideea că părţile au solicitat practic anularea soluţiei defavorabile, care ar fi în contradicţie cu hotărârea dată într-un alt litigiu judecat anterior, pentru că altfel această hotărâre de casare nu este supusă revizuirii, neîncadrându-se între cele prevăzute expres de art. 322 C. proc. civ.
Întrucât cererea de revizuire de faţă a fost formulată şi împotriva deciziei nr. 459 din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, urmează ca soluţia adoptată să se refere la toate hotărârile pronunţate în aceeaşi cauză împotriva cărora a fost îndreptată cererea de revizuire de faţă.
Urmează a se lua act de renunţarea la judecată în cererea de revizuire formulată de D.C.N., conform art. 246C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., în raport de soluţia dată în cauză, revizuientele S.M. şi S.M.V. urmează a fi obligate să plătească intimaţilor Ş.N. şi Ş.G.V., cheltuieli de judecată în valoare de 1.249 lei reprezentând onorariu de avocat conform facturii fiscale nr. 958501 din 22 iunie 2005 pentru 7.735 lei şi 476 RON conform facturii nr. 9585180 din 16 ianuarie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de S.M. şi S.M.V. împotriva deciziei nr. 459 din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti şi a deciziei nr. 2739 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi a deciziei nr. 156 din 31 ianuarie 2002 a aceleiaşi instanţe.
Ia act de renunţarea la judecată a cererii de revizuire formulată de D.C.N.
Obligă pe revizuentele S.M. şi S.M.V. să plătească intimaţilor Ş.N. şi Ş.G.V. cheltuieli de judecată în cuantum de 1249 lei reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5102/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5016/2007. Civil → |
|---|
