ICCJ. Decizia nr. 5042/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5042
Dosar nr. 22648/2/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 535 din 17 mai 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia formulată de reclamanta P.N. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin Decizia nr. 57/2005 emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare a defunctei E.C.C. şi a faptului ca E.C.C. este una şi aceeaşi persoană cu C.C. De asemenea, nu s-a dovedit calitatea de acţionar a E.C.C. la persoana juridică naţionalizată cu ultimul bilanţ contabil, acţiunile deţinute sau copie de pe registrul acţionarilor, conform art. 22 şi art. 32 din Legea 10/2001.
În ceea ce priveşte identitatea dintre E.C.C. şi C.C., tribunalul a apreciat că aceasta a fost dovedită prin coroborarea menţiunilor din extrasul registrului stării civile pentru morţi pe anul 1947, fila 11 verso, cu cele ale certificatului de moştenitor nr. 340/1975 şi cu jurnalul nr. 11074/1947 existent la fila 7 a dosarului.
Nu a fost dovedită calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii.
Inventarul averii rămase de pe urma defunctul L.C., soţul predecedat al E.C.C., cuprinde, printre alte bunuri şi acţiuni, neprecizate ca număr şi valoare, la S.N.C. din Bucureşti.
Aceste înscrisuri nu probează faptul că acţiunile s-au aflat în patrimoniul E.C.C. la data naţionalizării, cu atât mai mult cu cât la moştenirea defunctului L.C. a venit şi fiul acestuia a cărui cotă succesorală a fost mai mare decât cea a soţiei supravieţuitoare.
Nu s-a probat nici faptul că imobilul, pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii, s-ar fi aflat în patrimoniul E.C.C. sau al S.N.C.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, calificat drept apel, reclamanta P.N., în motivarea căruia s-a susţinut că instanţa nu a răspuns tuturor aspectelor aduse în discuţie şi nu a analizat toate probele administrate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 299 din 10 iulie 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând că în cauză s-a dovedit că E.C.C. este moştenitoarea defunctului L.C., acţionar la S., însă nu s-a dovedit că acţiunile deţinute ar fi fost în patrimoniul E.C. la data naţionalizării, cu alte cuvinte nu se cunoaşte circuitul civil al acestor bunuri de la data decesului lui L.C. şi până la momentul naţionalizării.
Înscrisurile depuse în apel la filele 31-42 ale dosarului de către apelantă nu dovedesc calitatea acesteia de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta P.N., în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia întrucât nu a avut în vedere înscrisurile cu care s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei P.N., respectiv tabloul acţionarilor, procesul verbal încheiat la data de 12 iunie 1948 cu ocazia preluării societăţii S. de către stat, tabloul acţiunilor depuse din care rezultă că L.C. deţinea un procent de 21,80% din totalul acţiunilor.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea 10/2001 republicată, persoanele fizice, acţionari ai persoanelor juridice care deţineau imobilele în proprietate la data preluării au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În ceea ce priveşte domeniul de aplicare al art. 31 din lege, atât doctrina, cât şi practica au fost unanime în a considera că textul prevede acordarea măsurilor reparatorii în favoarea persoanelor care au avut calitatea de asociaţi sau acţionari la persoanele juridice.
Aceeaşi asimilare o face HG nr. 250/2007, care în art. 31.1 face trimitere la necesitatea dovedirii calităţii de acţionar sau asociat la respectivele entităţi juridice.
Ca atare, legea acoperă şi situaţiile în care persoana îndreptăţită a avut calitatea de acţionar la persoana juridică preluată abuziv.
În speţă, s-a dovedit calitatea de acţionar a defunctului L.C., prin tabloul acţionarilor la data de 20 decembrie 1947 potrivit căruia acesta deţinea 21,80% din totalul acţiunilor S.
Fostul acţionar, L.C., la data decesului, respectiv 15 iunie 1947, era căsătorit cu E.C.(C.)C., care s-a recăsătorit în anul 1958 cu R.C. După această căsătorie a purtat numele de C.C. La data de 11 decembrie 1974 C.C. a decedat, moştenitorii acesteia fiind R.C., soţul supravieţuitor şi fiul L.C., conform certificatului de moştenitor nr. 340 din 23 iulie 1975. În anul 1981 decedează şi R.C. al cărui legatar universal este reclamanta P.N., potrivit certificatului de moştenitor nr. 1770 din 14 noiembrie 1990.
Art. 3 al Legii 10/2001 menţionează explicit categoriile de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii, reclamanta în cauză încadrându-se în categoria prevăzută la lit. b) cu referire şi la art. 4 alin. (2), fiind vorba despre succesoarea unei persoane fizice ce a avut calitatea de asociat al persoanei juridice deţinătoare a activelor la data preluării abuzive.
Întrucât legiuitorul nu a intenţionat repararea prejudiciului cauzat prin preluarea exclusivă a activelor, ci prin preluarea acestora odată cu un imobil din categoria celor prevăzute la art. 2 din lege, pentru întrunirea calităţii de persoană îndreptăţită nu este suficientă dovedirea statutului de acţionar al autorului, ci şi deţinerea în proprietatea persoanei juridice a unui imobil, care să fi fost preluat abuziv.
Reclamanta a precizat că imobilul la care se raportează activele şi care a fost deţinut în proprietate de către societatea S. la data naţionalizării era situat în str. S. nr.10. Pentru a dovedi aceste susţineri a depus procesul verbal de preluare a fabricii S. încheiat la 23 iunie 1948 (fila 31 a dosarului de apel).
În considerarea acestor argumente se poate concluziona că recurenta reclamantă P.N., moştenitoarea fostului acţionar, are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii şi, implicit, legitimare procesuală activă, motiv pentru care este necesar a se examina fondul cauzei.
La stabilirea valorii acţiunilor deţinute de autorul reclamantei se vor avea în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea 10/2001 şi bilanţul contabil de la 31 decembrie 1954 depus la fila 41 a dosarului de apel.
Recurenta reclamantă a solicitat acordarea măsurilor reparatorii şi pentru imobilul care a constituit activul fostei S.N.C.S.A.R. S., situat în Bucureşti, compus din apartamentele A şi B de la etajul 1, apartamentul B de la etajul 6 şi terenul aferent acestor apartamente, astfel încât, în cauză este necesar a se efectua o expertiză tehnică pentru individualizarea acestuia.
Pentru aceste considerente recursul se va admite, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Instanţa de trimitere va avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.N. împotriva deciziei nr. 299 din 10 iulie 2006 a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 20 iunie 2007, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5045/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6115/2007. Civil → |
|---|
