ICCJ. Decizia nr. 5152/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 229/S din 6 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R.M.M. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, orașul Predeal prin primar și SC P. SA, s-a constatat că imobilul situat în Predeal, Dâmbul Morii, înscris în C.F. nr. 1333 al comunei Baciu, nr. top. 2095, 2092/1, 2093/2/1 și 2093/2/3 a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, a fost radiat din cartea funciară dreptul de proprietate al statului și a fost reînscris dreptul de proprietate în favoarea foștilor proprietari, B.L. și O.C.V., s-a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a acestora, a fost dispusă înscrierea dreptului său de proprietate, dobândit cu titlu de moștenire, în cartea funciară, a fost obligată pârâta SC P. SA să-i lase imobilul reclamantei, în deplină proprietate și posesie, a fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta SC P. SA, s-a constatat că aceasta a efectuat lucrările de investiții la imobilul în litigiu, în valoare de 1.208.000.000 lei, a fost respins capătul de cerere privitor la instituirea unui drept de retenție asupra imobilului și au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantei suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelurile declarate de reclamantă și de pârâta SC P. SA împotriva sentinței tribunalului au fost respinse, iar cheltuielile de judecată au fost compensate, prin decizia nr. 113/Ap din 13 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.
împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta SC P. SA, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și, susținând în esență, că există contradicție între considerente și dispozitivul deciziei curții de apel, în ceea ce privește excepția calității procesuale pasive, că nu a fost dovedită calitatea procesuală activă a reclamantei, respectiv calitatea sa de moștenitor, că aceasta nu este unica succesoare a defunctei C.O.V., situație în care, acțiunea întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ. trebuia să fie formulată și de ceilalți comoștenitori, aspect asupra căruia instanța nu s-a pronunțat, că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al foștilor proprietari, că, în cauză, erau aplicabile prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001, întrucât pârâta a dobândit cu bună credință imobilul, prin privatizare, că statul are calitate procesuală pasivă că acțiunea nu a fost legal timbrată, că nu a fost făcută dovada acceptării succesiunii de către reclamantă că are o pierdere de 1.208.000.000 lei din patrimoniu, reprezentând contravaloarea investițiilor, că i-a fost greșit respinsă cererea de acordare de despăgubiri pentru investițiile incluse în imobil și că se impunea a-i fi acordat dreptul de retenție asupra imobilului.
Recurenta a solicitat prin recursul declarat suspendarea executării sentinței tribunalului, confirmată prin decizia curții de apel, cerere respinsă prin încheierea din 4 iulie 2005, întrucât recurenta nu a achitat cauțiunea stabilită de instanță.
în motivarea recursului a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, iar prin Decizia nr. 269 din 22 martie 2007, pronunțată de Curtea Constituțională a fost respinsă excepția.
Recursul este nefondat.
Referindu-se la calitatea procesuală pasivă a recurentei-pârâte, corect a stabilit instanța de apel că are această calitate întrucât a devenit proprietara imobilului în baza Legii nr. 15/1990 și oricum, era deținătoarea bunului la data introducerii acțiunii.
Reclamanta și-a dovedit calitatea procesuală activă; în sensul că este moștenitoarea foștilor proprietari, B.L. și C.O.V., depunând la dosar copii de pe certificatele de moștenitor nr. 3 din 3 februarie 2000, 1233 din 10 august 1983, 2046 din 4 decembrie 1992 și 1553 din 7 noiembrie 1994, certificate ce atestă și acceptarea succesiunii și a căror desființare nu a fost solicitată.
Dreptul de proprietate asupra imobilului al autorilor reclamantei a fost dovedit cu extrasul de carte funciară (fila 19 din dosarul tribunalului), din care rezultă că bunul a fost trecut din proprietatea numiților B.L. și C.O.V., în baza Decretului nr. 712/1966.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că de pe urma foștilor proprietari ar fi rămas și alți moștenitori.
Totodată, se constată că nu există nici o contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei curții de apel.
în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001, deoarece, acțiunea înregistrată la tribunal la data de 25 iulie 2000, dată la care nu exista această lege specială, a fost întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ., deci pe dreptul comun.
Eventuala nelegală timbrare a acțiunii nu constituie motiv de casare, astfel că este lipsită de relevanță critica vizând acest aspect.
Prin sentința tribunalului, confirmată de curtea de apel, s-a constatat că recurenta-pârâtă a efectuat pentru imobilul ce formează obiectul litigiului, lucrări de investiții în valoare de 1.208.000.000 lei, iar problema dreptului de retenție nu mai poate fi pusă în discuție, deoarece, la data de 29 octombrie 2004, prin procesul verbal aflat în copie la fila 95 din dosarul instanței de recurs, reclamanta a fost pusă în posesie asupra acestui bun.
în consecință, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimatei-reclamante, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta a fost obligată la plata sumei de 1400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5210/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5111/2007. Civil → |
|---|
