ICCJ. Decizia nr. 5741/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5741/200.
Dosar nr. 6897/59/2006
Şedinţa publică din 17 septembrie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2382/PI din 15 septembrie 2006, a admis contestaţia formulată de reclamantul F.S. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timişoara.
A anulat Dispoziţia nr. 866 din 05 aprilie 2006 a Primarului municipiului Timişoara şi l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziţie de acordare de despăgubiri, pentru suprafaţa de 70 mp teren intravilan, situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 7058 Timişoara.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Dispoziţia nr. 866 din 05 aprilie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Timişoara a respins notificarea nr. 544 din 06 noiembrie2001 formulată de F.S. cu motivarea că acesta nu justifică calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 70 mp situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 7058 Timişoara deoarece antecesoarea sa, F.M., deţinea în proprietate doar o cota de ⅔ din acest teren, adică 166 mp, iar după cum reiese din C.F. nr. 7058 Timişoara poziţia II 10, acesteia i-a fost restituită deja, printr-o hotărâre judecătorească, suprafaţa de 179 mp teren.
Tribunalul Timiş, în baza probatoriului administrat în cauză, a reţinut că reclamantul F.S. a făcut dovada că este unicul moştenitor al mamei sale, F.M., expropriată în baza Decretului nr. 342/1977 cu terenul în suprafaţă de 249 mp şi că are calitatea de persoană îndreptăţită - conform Legii nr. 10/2001 - şi cu privire la terenul în suprafaţă de 70 mp (reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de 249 mp pe care mama reclamantului a avut-o în proprietate, în cota de 1/1 şi suprafaţa de 179 mp deja restituită acesteia).
Instanţa de fond a statuat că reclamantul are dreptul la despăgubiri în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece pe terenul respectiv este edificat un bloc de locuinţe şi nu poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Timişoara, care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate şi respingerea contestaţiei formulate de F.S. deoarece antecesoarea sa, F.M., avea doar o cotă de 2/3 din imobilul înscris în C.F. nr. 7058 Timişoara şi nu a făcut dovada că este o persoană îndreptăţită pentru întreaga suprafaţă de teren.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 515 A din 27 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara, în baza aceloraşi considerente reţinute de instanţa de fond.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Timişoara care, invocând art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., a solicitat modificarea deciziei atacate, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii contestaţiei formulate de F.S. împotriva Dispoziţiei nr. 866 din 05 aprilie 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a susţinut că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au ţinut cont de faptul că antecesoarea reclamantului a avut în proprietate doar o cotă de ⅔ din suprafaţa de 249 mp şi că suprafaţa de 179 mp i-a fost deja restituită lui F.M., reclamantul nefiind îndreptăţit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 70 mp.
Pârâtul Primarul municipiului Timişoara a mai susţinut că Dispoziţia nr. 866 din 05 aprilie 2006 pe care a emis-o în temeiul Legii nr. 10/2001 este temeinică şi legală, în raport cu art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (2) şi art. 23 ale legii şi cu normele metodologice de aplicare a legii, deoarece F.S. nu a făcut dovada nici a calităţii de persoană îndreptăţită la beneficiul Legii nr. 10/2001 şi nici a dreptului de proprietate invocat.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate (...) precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate (...) pot fi depuse până la data soluţionării notificării".
Art. 24 dispune, la alin. (1) că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive iar alin. (2) că în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
În speţă, din înscrisurile depuse la dosar, reiese că imobilul înscris în C.F. nr. 7058 Timişoara, nr. top 8786, casă şi teren în suprafaţă de 779 mp, situat în Timişoara, a fost moştenit, în indiviziune de F.M. şi de S.I.E. în cota indiviză de ⅔ şi, respectiv ⅓; că prin sentinţa nr. 5340 din 2 august 1976 pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1701 din 12 noiembrie 1976 a Tribunalului Timiş, s-a dispus ieşirea din indiviziune şi atribuirea imobilului, în întregime, lui F.M., cu obligarea acesteia la plata unei sulte de 33.310 lei către S.I.E. (filele 6-8 şi 33-34 din dosarul nr. 6127/2006 al Tribunalului Timiş); că la data de 29 noiembrie 1976, F.M. i-a achitat lui S.I.E. suma de 34.020 lei reprezentând pretenţiile stabilite în baza deciziei civile nr. 1701 din 12 noiembrie 1976 a Tribunalului Timiş, conform chitanţei întocmite la acea dată (fila 17 din dosarul nr. 6127/2006 al Tribunalului Timiş); că prin decretul nr. 342 din 26 septembrie 1977 al fostului Consiliu de Stat al RSR şi anexelor la acesta, lui F.M. i-a fost expropriată o suprafaţă de 249 mp din terenul situat în Timişoara, (filele 35-37 şi fila 46 din dosarul nr. 6127/2006 al Tribunalului Timiş); că la 9 septembrie 1999, F.M. şi-a întabulat dreptul de proprietate „cu titlu de drept restabilirea situaţiei anterioare" pentru suprafaţa de teren de 179 mp reprezentând parte din suprafaţa de 249 mp ce i-a fost expropriată în anul 1977 (fila 33 din dosarul nr. 6127/2006 al Tribunalului Timiş) şi, în sfârşit, că reclamantul este moştenitorul legal, în calitate de fiu, al lui F.M., conform certificatului de moştenitor şi actelor de stare civilă (filele 38-39 din dosarul nr. 6127/2006 al Tribunalului Timiş).
Astfel fiind, în mod corect instanţa de apel a confirmat hotărârea pronunţată de instanţa de fond prin care s-a statuat că reclamantul a făcut dovada atât a calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 cât şi a dreptului de proprietate al antecesoarei sale, în cota de 1/1, asupra terenului care a constituit obiectul notificării şi că are dreptul la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 70 mp, care nu-i poate fi restituit în natură, întrucât pe acesta este edificat un bloc de locuinţe.
Având în vedere temeiurile menţionate, se constată că Decizia atacată este legală, criticile recurentului-pârât fiind nefondate aşa încât recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 515 A din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5821/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5746/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
