ICCJ. Decizia nr. 5746/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5746/200.
Dosar nr. 14569/1/2006
Şedinţa publică din 17 septembrie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr. 5039/2004, reclamantul E.R.J. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Sighişoara, să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea Dispoziţiei nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighişoara deoarece a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi restituirea în natură a imobilului compus din construcţie şi terenul aferente, situat în Sighişoara, înscris în C.F. nr. 511/11, sub nr. top 9196, 9199, 9278 şi 9271/2 , în suprafaţă totală de 28007 mp.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că este moştenitorul legal al foştilor proprietari tabulari, că a depus notificarea nr. 11/2002, înregistrată la Primăria municipiului Sighişoara sub nr. 252 din 11 februarie 2002, prin care, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului menţionat, care a fost naţionalizat în baza Legii nr. 187/1945, de la antecesorii săi, E.F. şi soţia sa, M. născută F., fără ca aceştia să beneficieze de prevederile Decretului nr. 81/1954.
Reclamantul a mai arătat că, neefectuându-se publicitatea faţă de terţi a dreptului de proprietate dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991, nu-i este opozabil nici unul din titlurile de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 pe numele altor persoane, titluri despre care se susţine că ar exista, dar a căror existenţă nu este dovedită în nici un fel.
Cu privire la momentul la care a contestat dispoziţia, reclamantul a arătat că a depus o contestaţie la Prefectura Mureş prin care a arătat că nu este de acord cu soluţia dată de pârât, dar că această contestaţie nu a mai fost nici soluţionată şi nici înaintată Tribunalului Mureş.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 304 din 23 februarie 2006, a respins contestaţia formulată de E.F. şi soţia sa, M. născută F., în contradictoriu cu Pârâtul Primarul municipiului Sighişoara.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că, în raport cu data emiterii Dispoziţiei nr. 361 din 08 mai 2003, cu data înregistrării la Prefectura judeţului Mureş a cererii formulate de E.R.J. pentru „sprijin în vederea completării dispoziţiei" (respectiv data de 09 mai 2005), cu data răspunsului Primăriei Sighişoara la solicitarea reanalizării dispoziţiei emise şi cu prevederile Legii nr. 10/2001 care în art. 24 alin. (7) arată că „persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie Decizia în termen de 30 de zile", contestaţia înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 24 septembrie 2004 este tardiv introdusă.
Instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că o parte din terenul a cărui restituire în natură a fost cerută de reclamant a fost înstrăinat de antecesorii reclamantului iar restul de teren a fost atribuit, în conformitate cu Legea nr. 18/1991 unor persoane, emiţându-se titluri de proprietate conform dispoziţiilor legale, stabilindu-se prin expertiza ce s-a administrat în cauză că terenul ce face obiectul notificării este identic cu cel atribuit respectivelor persoane, situaţie în care nu poate fi restituit în natură cu atât mai mult cu cât atribuirea terenului către terţe persoane s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, ceea ce face ca în cauză să fie incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 iar imobilul să fie exceptat de la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 143 A din 22 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul E.R.J. în baza aceloraşi considerente reţinute de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul E.R.J., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul E.R.J. a susţinut că imobilul în litigiu a fost naţionalizat în baza Legii nr. 187/1945 de la antecesorii săi, E.F. şi soţia sa, M. născută F., fără ca aceştia să beneficieze de prevederile Decretului nr. 81/1954; că a formulat notificare în calitate de moştenitor legal al proprietarilor tabulari, solicitând restituirea în natură a imobilului şi depunând toate actele doveditoare şi că, din concluziile expertizei administrate în cauză, reiese că parcela cadastrală cu nr. top 2038/2/1 ce cuprinde parcelele indicate la poziţia A+1 şi A+2 din C.F. nr. 511/11 Sighişoara nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, existând o suprafaţă liberă de 3743 mp, astfel că instanţele trebuiau să ţină seama de acest.
Criticile recurentului-reclamant au mai vizat, de pe altă parte, faptul că deşi expertul precizează că terenurile înscrise în C.F. 511/11 nu au fost măsurate, întrucât au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, instanţele nu aveau cum să concluzioneze că terenul este liber sau nu, cauza dedusă judecăţii fiind soluţionată în mod nelegal.
Recursul va fi respins pentru considerentele care succed.
Prin dispoziţia nr. 361 din 08 mai 2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Sighişoara a dispus ca notificarea formulată de E.R.J., înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 11/2002, prin care solicită restituirea în natură a imobilului - construcţii şi teren - situat în Sighişoara, înscris în C.F. nr. 511/11, sub nr. top 9196, 9199, 9278 şi 9271/2 să fie înaintată Prefecturii judeţului Mureş în vederea acordării unor juste despăgubiri întrucât construcţiile au fost înstrăinate de către stat.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a apreciat că valoarea construcţiilor este de 8.000 lei, indexată la data plăţii (acesta fiind preţul de vânzare-cumpărare stabilit la data de 30 august 1986) iar cu privire la teren s-a reţinut că valoarea nu poate fi precizată, faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 (fila 12 din dosarul nr. 5039/2004 al Tribunalului Mureş).
La data de 09 mai 2003, E.R.J. s-a adresat Prefecturii judeţului Mureş cu o petiţie olografă, înregistrată sub nr. 6267 din 09 mai 2003, prin care, referindu-se la dispoziţia nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighişoara, a arătat că „nu s-a luat corect în discuţie restituirea în natură a terenului aferent imobilului situat în Sighişoara, înscris în C.F. 511/11", că solicită să-i fie restituit în natură, în temeiul art. 9 - 11 din Legea nr. 10/2001, „terenul în discuţie în suprafaţă de cea. 10000 mp" pentru care justifică dreptul de proprietate şi că, în acest sens, are rugămintea de a fi sprijinit la Primăria municipiului Sighişoara pentru ca solicitarea sa să fie soluţionată favorabil prin completarea dispoziţiei nr. 361 din 8 mai 2003.
La data de 24 septembrie 2004, E.R.J. a formulat contestaţie în contradictoriu cu Primarul municipiului Sighişoara, înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr. 5039/2004, prin care a cerut instanţei să dispună anularea Dispoziţiei nr. 361 din 08 mai 2003 şi să-i fie restituit în natură imobilul compus din construcţie şi teren aferent, situat în Sighişoara, înscris în C.F. nr. 511/11 - Sighişoara sub nr. top 9169, 9199, 9278, 9271/2, în suprafaţă totală de 28.007 mp.
Potrivit art. 23 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 (în prezent art. 25, după republicarea legii), în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Totodată, potrivit art. 24 alin. (1) al legii în redactarea în vigoare la data soluţionării cauzei, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului iar potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie Decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
În speţă, deşi reclamantul a avut cunoştinţă de Dispoziţia nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighişoara încă din data de 09 mai 2003, dată când s-a adresat printr-o petiţie Prefecturii judeţului Mureş prin care a cerut să fie sprijinit la Primăria municipiului Sighişoara pentru ca notificarea sa să fie soluţionată favorabil, prin completarea dispoziţiei (fila 40 din dosarul nr, 5039/2004 al Tribunalului Mureş), acesta a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei menţionate abia la data de 24 septembrie 2004.
Aşa fiind, demersul judiciar al reclamantului a fost iniţiat mult după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7), în prezent art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, termen în care, nemulţumit de soluţia dată prin Dispoziţia nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighişoara, avea posibilitatea s-o atace în justiţie, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se afla sediul unităţii deţinătoare şi de a supune cercetării judecătoreşti toate apărările pe care a înţeles să le formuleze.
Faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, rezultă cu evidenţă că petiţia pe care reclamantul E.R.J. a adresat-o, la data de 09 mai 2003 Prefecturii judeţului Mureş, în care îşi exprima nemulţumirea faţă de soluţia dată prin Decizia nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighişoara şi solicita sprijin în reanalizarea notificării, nu poate fi în nici un caz asimilată contestaţiei prevăzute de articolul de lege menţionat, contestaţie pe care acesta trebuia s-o formuleze şi s-o înregistreze, în termenul legal, la instanţa competentă s-o soluţioneze, potrivit legii, în cazul în care nu era de acord cu modul în care i-a fost rezolvată notificarea.
Astfel fiind, în mod legai instanţa de apel a confirmat hotărârea pronunţată de instanţa de fond prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant cu motivarea că a fost tardiv formulată.
Înalta Curte, având în vedere considerentul pentru care a fost respinsă contestaţia reclamantului, constată că nu se impune examinarea criticilor invocate de recurentul-reclamant, care privesc exclusiv fondul cauzei, recursul urmând a fi respins pentru temeiurile menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul E.R.J. împotriva deciziei nr. 143 A din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5741/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5730/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
