ICCJ. Decizia nr. 5730/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5730/200.
Dosar nr. 9402/3/2005
Şedinţa publică din 17 septembrie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 04 aprilie 2005 la Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, sub nr. 1387/2005, contestatorii T.C., S.C. şi S.F. au chemat în judecată A.V.A.S., solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 118 din 24 februarie 2005 emisă de A.V.A.S. în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a respins notificarea nr. 154/2001 înregistrată la fosta A.P.A.P.S. sub nr. DJA/3270 din 07 noiembrie 2001 şi nr. DJ2/1559 din 28 martie 2003, prin care se solicita restituirea în natură sau stabilirea şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru moara ţărănească situată în com. Traian, jud. Teleorman şi terenul aferent acesteia, în suprafaţă de 0,15 ha, proprietatea autorului lor, A.S. Contestatorii au solicitat, de asemenea, instanţei, să stabilească măsurile reparatorii prin echivalent pentru moara şi terenul aferent menţionate.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că în mod greşit s-a respins notificarea formulată de T.C. şi S.G. - ulterior decedat, moştenitorii fiind S.C. şi S.F. prin care s-au solicitat despăgubiri, în echivalent pentru moara şi terenul aferent în suprafaţă de 0,15 ha din comuna Traian, jud. Teleorman, cu motivarea că nu s-au depus actele de proprietate, în condiţiile în care s-au depus înscrisuri care dovedesc dreptul de proprietate al autorului A.S. de la care s-a naţionalizat imobilul, conform Legii nr. 119/1948, respectiv: procesul-verbal de preluare întocmit la 11 iunie 1948 în care se menţionează moara şi terenul aferent precum şi o presă de ulei cu terenul aferent, aparţinând în proprietate autorului contestatorilor, Registrul inventar nr. 28/1948 şi Adeverinţa nr. 270 din 11 martie 2005 emisă de Primăria com. Traian, Tabloul morilor naţionalizate întocmit în anul 1948 în care este menţionată şi moara autorului A.S., certificatul nr. 93 -354 din 24 februarie 1998 emis de Arhivele Naţionale - Direcţia judeţeană Teleorman care menţionează că în tabloul morilor naţionalizate figurează şi moara autorului la poziţia 119, denumită apoi „23 August", M. Of. nr. 229 din 02 octombrie 1948 în care este menţionat autorul contestatorilor ca proprietar al morilor naţionalizate, acte de stare civilă, certificate de moştenitor şi adresa emisă de SC S. SA Alexandria prin care li s-a comunicat contestatorilor că la data de 13 martie 2000 s-a încheiat privatizarea acestei societăţi conform prevederilor legale în materie, şi că imobilele nu pot fi restituite în natură, urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care părţile se vor adresa A.V.A.S.-ului, incident fiind art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa nr. 1047 din 04 octombrie 2005 a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de T.C., S.C. şi S.F. în contradictoriu cu A.V.A.S. cu motivarea că înscrisurile depuse de contestatori nu fac în mod indubitabil dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, conform art. 22 alin. (1) lit. d) din HG nr. 498/2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 481 A din 11 septembrie 2006, a admis apelul declarat de contestatorii T.C., S.C. şi S.F. împotriva sentinţei nr. 1047 din 01 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, pe care a schimbat-o în tot.
A admis contestaţia formulată de contestatorii T.C., S.C. şi S.F. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.
A anulat Decizia nr. 118 din 24 februarie 2005 emisă de A.V.A.S.
A obligat-o pe intimata A.V.A.S. să emită în favoarea contestatorilor decizie cu propunere de acordare a despăgubirilor în condiţiile speciale privind regimul juridic de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv în baza Legii nr. 119/1948, respectiv moara şi terenul aferent de 0,15 ha situat în comuna Traian, jud. Teleorman, fosta proprietate a autorului A.S.
Instanţa de apel a constatat că s-au depus de către contestatori toate actele care atestă dreptul de proprietate al autorului A.S. pentru moara ţărănească şi terenul aferent de 0,15 ha, că actele au fost certificate pentru conformitate potrivit art. 139 C. proc. civ., că, în plus, înscrisurile sunt confirmate de un Monitor Oficial care atestă naţionalizarea pe numele autorului A.S., cu atât mai mult cu cât, după emiterea de către A.V.A.S. a deciziei atacate, prin Legea nr. 247/2005 s-a introdus art. 221 din Legea nr. 10/2001 care prevede că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele de preluare abuzivă iar aceste prevederi sunt incidente în speţă în condiţiile în care nu s-au administrat probe contrare celor administrate de contestatori.
S-a apreciat că nu este fondată susţinerea intimatei A.V.A.S. în sensul că nu s-ar fi depus actele de proprietate legalizate în termenul legal, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi că ar fi intervenit sancţiunea decăderii deoarece actele emană de la arhivele deţinătoare.
Instanţa de apel a motivat că, în condiţiile în care imobilul în litigiu se află în patrimoniul SC S. SA Alexandria, societate ce a fost privatizată, aplicabil în cauză este art.27 devenit art. 29 iar conform alin. (3) al acestui articol din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. urmează să propună măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit procedurii reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că a fost dată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta A.V.A.S. a arătat că reclamanţii nu au îndeplinit condiţiile legale prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi că instanţa de apel trebuia să verifice legalitatea deciziei prin care s-a soluţionat notificarea „numai prin analiza legalităţii, veridicităţii şi puterii doveditoare a actelor depuse de contestatori la dosarul aferent notificării, fără a administra alte probe în completare", cerinţă impusă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, de termenele în care trebuie formulate şi dovedite notificările, de căile de atac, de condiţiile în care operează restituirea sau acordarea de despăgubiri dar şi de considerentul că a încuviinţa în instanţă administrarea altor probe presupune transformarea contestaţiei întemeiată pe Legea nr. 10/2001 într-o veritabilă acţiune în revendicare, pe dreptul comun, ceea ce nu este permis, contravenindu-se scopului Legii nr. 10/2001.
Pârâta A.V.A.S. a mai susţinut că, date fiind modificările şi completările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, nu mai are competenţa legală de a stabili prin deciziile emise valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii ci numai de a propune acordarea acestor măsuri reparatorii, valoarea lor urmând a fi stabilită prin expertiza de specialitate de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Prin motivele de recurs, pârâta A.V.A.S. a mai învederat că pe parcursul judecării prezentei contestaţii, într-o altă cauză, s-a pronunţat o sentinţă definitivă şi irevocabilă (sentinţa nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială) prin care instanţele au constatat nulitatea absolută a contactului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. T R 15 din 13 martie 2000 încheiat între A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.) şi pârâta „Asociaţia S.S." prin care a fost privatizată SC S. SA Alexandria, contract ce a avut ca obiect vânzarea unui procent de 70% de acţiuni din capitalul social pe care îl deţinea fostul A.P.A.P.S. către Asociaţia S.S. Astfel, statul a redevenit acţionar majoritar, situaţie care atrage incidenţa în cauză a art. 21 şi nu a art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001. Pârâta A.V.A.S. a mai susţinut că împotriva deciziei nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială) a formulat contestaţie în anulare, ce face obiectul dosarului nr. 3874/2/2006 şi că, în funcţie de soluţia care se va pronunţa, urmează a se stabili dacă A.V.A.S. mai are sau nu competenţa în a se pronunţa asupra notificărilor ce vizează imobile aflate, după naţionalizare, în patrimoniul SC S. SA Alexandria.
Recursul va fi admis în limitele şi pentru considerentele care succed.
Susţinerea recurentei-pârâte A.V.A.S. conform căreia instanţa de apel a stabilit dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii având în vedere şi înscrisurile depuse după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea actelor doveditoare, aplicând greşit dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este întemeiată.
În mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, prima etapă o reprezintă procedura administrativă prealabilă, reglementată de art. 22-26 din legea republicată, iar obligaţia persoanei îndreptăţite de a depune actele doveditoare este stabilită de art. 22 (în prezent art. 23) din Legea nr. 10/2001.
Termenul pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit prin mai multe ordonanţe de urgenţă, ultima fiind O.U.G nr. 10/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2003, iar art. 22 (în prezent art. 23) din lege, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, prevede că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluţionării notificării.
Potrivit textului menţionat, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziţiei, după caz, iar stabilirea momentului până la care, în etapa procedurii administrative, persoana îndreptăţită poate să depună actele doveditoare, nu limitează posibilitatea instanţei, învestită cu acţiunea întemeiată pe art. 24 (în prezent art. 26) din lege, de a soluţiona procesul, în cadrul procedurii judiciare, numai pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligaţiei pentru instanţă de a soluţiona pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiţie, recunoscut prin art. 21 din Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin acelaşi articol din Constituţie şi recunoscut părţilor prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Or, un proces echitabil presupune un tratament egal aplicabil părţilor implicate în proces, iar accesul la justiţie nu se realizează numai prin posibilitatea de a sesiza instanţa, ci şi prin dreptul recunoscut părţilor de a propune dovezile care să le susţină pretenţiile, precum şi prin dreptul instanţei de a cenzura pertinenţa, concludenta şi utilitatea lor, de a încuviinţa administrarea probelor necesare pentru deplina stabilire a situaţiei de fapt şi de a-şi întemeia soluţia pe probele administrate.
Astfel fiind, în speţă, instanţa de apel a făcut o legală aplicare a dispoziţiilor art. 22 (în prezent art. 23) din Legea nr. 10/2001 şi art. 221 din aceeaşi lege, introdus prin Legea nr. 247/2005 (devenit art. 24 după republicarea Legii nr. 10/2001) atunci când a statuat că, în raportul juridic dedus judecăţii, contestatorii au făcut dovada atât a dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului în litigiu cât şi a calităţii lor de moştenitori ai acestuia.
Instanţa de apel, având în vedere conţinutul notificărilor, contestaţiei şi înscrisurilor din care rezultă privatizarea SC S. SA, care a avut, ca efect, transmiterea în patrimoniul acesteia - printre altele - şi a imobilului în litigiu, în mod corect a constatat că cererea contestatorilor privind stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent este întemeiată, în raport cu art. 27 devenit, după republicare, art. 29 din Legea nr. 10/2001 şi, făcând aplicarea alin. (3) al art. 29, a statuat că instituţia publică implicată în privatizarea SC S. SA Alexandria - respectiv A.V.A.S. - urmează a propune măsuri reparatorii prin echivalent ce vor fi acordate conform procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a normelor metodologice de aplicare aprobate HG nr. 1075/2005.
Cu toate acestea, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. se impune a fi admis în considerarea următoarelor argumente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. TR 15 din 13 martie 2000 15/13 martie 2000 au fost vândute de către Fondul Proprietăţii de Stat, în calitate de vânzător, Asociaţiei S.S. Alexandria, în calitate de cumpărător, acţiuni la SC S. SA Alexandria, reprezentând 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al SC S. SA Alexandria.
În faza procesuală a recursului, au fost depuse la dosar copii de pe hotărârile judecătoreşti, prin care, într-un alt litigiu, soluţionat definitiv şi irevocabil, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni T R din 13 martie 2000 încheiat între Fondul Proprietăţii de Stat (devenită ulterior, prin reorganizare A.P.A.P.S., conform O.U.G nr. 296/2000, care, la rându-i, prin comasarea cu absorbţie, conform O.U.G nr. 23/2004 a devenit A.V.A.S.) şi Asociaţia S.S., respectiv sentinţa nr. 2841 din 14 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Teleorman rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, (filele 43-53 din dosarul nr. 9402/3/2005 al ÎCCJ).
Contestaţia în anulare formulată de A.V.A.S. împotriva Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, care a făcut obiectul dosarului nr. 3874/2/2006 a fost respinsă prin Decizia pronunţată la data de 19 februarie 2007.
Astfel fiind, chiar dacă celelalte critici invocate de recurenta A.V.A.S. sunt nefondate, în soluţionarea recursului, Înalta Curte urmează a avea în vedere că printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului prin care SC S. SA Alexandria a fost privatizată, prin vânzarea acţiunilor reprezentând un procent de 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al SC S. SA Alexandria.
Acest aspect se impune a fi avut în vedere deoarece motivarea în drept a soluţiei pronunţate de instanţa de apel era bazată pe argumentul că SC S. SA Alexandria este o societate comercială privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale şi că astfel, în speţă, este incident art. 27 devenit art. 29 din Legea nr. 10/2001, argument care însă, faţă de hotărârile judecătoreşti evocate, nu mai subzistă.
Cum situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel este în prezent cu totul alta întrucât prin anularea actelor în baza cărora SC S. SA Alexandria s-a privatizat, statul a devenit în prezent, acţionar majoritar la această societate, cu consecinţele de rigoare în planul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată şi modificată, se impune admiterea recursului declarat de intimata A.V.A.S., casarea deciziei atacate şi a sentinţei nr. 1047 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Cu acest prilej, instanţa de trimitere urmează să pună în discuţia părţilor calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., să pună în vedere contestatorilor să precizeze care sunt părţile în contradictoriu cu care înţeleg să se judece, dacă A.V.A.S. nu-şi mai justifică legitimarea procesuală pasivă, să se pronunţe asupra cererii contestatorilor cu privire la imobilul în litigiu, care a aparţinut antecesorului lor şi să dispună, eventual, completarea probatoriului cu o expertiză tehnică pentru identificarea certă a imobilului, în vederea aplicării corecte a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 incidente, în raport cu situaţia de fapt ce se va stabili precum şi cu orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.V.A.S.
Casează Decizia nr. 481 A din 11 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi sentinţa nr. 1047 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5746/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5493/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
