ICCJ. Decizia nr. 5584/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5584
Dosar nr. 8671/1/200.
Şedinţa publică din 11 septembrie 2007
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 5 octombrie 2003 reclamanta A.I. România RO. AS. IT. a solicitat, în contradictoriu cu A.C.I. România anularea hotărârilor de modificare a statutului acestei din urmă asociaţii şi interzicerea dreptului ca această asociaţie să utilizeze sigla. S-a mai solicitat acordarea de despăgubiri pentru utilizarea abuzivă a siglei (în cuantum de 100.000.000 lei) şi aplicarea unei amenzi pentru acest abuz (în cuantum de 15.000.000 lei).
Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 217 din 29 martie 2004 a respins acţiunea şi a obligat pe reclamantă la 3.500.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei instanţa de fond a reţinut că sigla reprezentând lupoaica cu puii Romulus şi Remus a fost rezervată de O.S.I.M. în beneficiul reclamantei din 1998 însă aceasta nu a făcut dovada că pârâta a folosit această siglă. Din contră s-a dovedit că pârâta foloseşte o siglă proprie pentru care deţine un certificat de înregistrare la O.S.I.M., nr. 50020 din 19 februarie 2002 şi între cele două sigle există diferenţe structurale privind conţinutul, dimensiunea şi amplasarea elementelor, ceea ce exclude orice confuzie.
Ca urmare, s-a considerat neîntemeiată şi cererea de obligare la despăgubiri.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 73 din 10 decembrie 2004 a luat act de renunţarea la judecata apelului declarat de reclamanta A.I. RO. AS. IT împotriva sentinţei civile nr. 217 din 29 martie 2004.
Reclamanta a considerat această decizie nelegală, netemeinică şi a declarat recurs în termen legal.
În fapt s-a criticat Decizia curţii de apel pentru împrejurarea că, în mod nejustificat s-a judecat mai întâi cererea de renunţare fără să se ţină cont de cererea formulată de reclamantă înainte de renunţarea la judecată şi care se referea la împrejurarea că instanţa trebuie să ţină cont de Decizia judecătorească prin care li s-a eliberat însemnul în discuţie. S-a mai arătat că Decizia de renunţare la judecată a fost condiţionată de judecarea cu prioritate a cererii formulate de reclamantă împotriva pârâtei pentru interzicerea folosirii siglei. Cererea a fost formulată pentru a se evita confuziile posibile.
S-a criticat soluţia pentru că nu se face referire în cuprinsul acesteia la modul în care s-a soluţionat cealaltă cerere şi anume cea referitoare la despăgubirile băneşti.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi în raport de actele existente în dosar constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi a fost sesizată la 22 iunie 2004 cu o cerere de apel împotriva sentinţei civile nr. 217 din 29 martie 2004 a Tribunalului Iaşi.
În cuprinsul cererii la apel, după enumerarea criticilor aduse sentinţei atacate, apelantul a solicitat strămutarea cauzei la o instanţă de apel neutră.
Prin petiţia înregistrată în dosar la 8 decembrie 2004 (fila31) reclamanta-apelantă a solicitat admiterea „recursului" şi schimbarea în totalitate a sentinţei civile nr. 217 din 29 martie 2004 a Tribunalului Iaşi în sensul de a se lua act că în temeiul art. 246 C. proc. civ. reclamanta renunţă la judecata intentată împotriva pârâtei Comunitatea Italiană din România pentru că prin Decizia Biroului Electoral Central (publicată în M.Of. nr. 972/IX 2004), s-a aprobat participarea pe listele electorale a reclamantei cu însemnul electoral „Lupoaica cu cei doi gemeni Romulus şi Remus" iar la alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004, a ieşit învingător candidatul asociaţiei reclamante.
Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente şi a pronunţat o soluţie prin care a luat act de renunţarea la judecata apelului împotriva sentinţei civile nr. 297/2004, a ignorat cererea depusă de reclamanta-apelantă la fila 31 din dosar.
Cum s-a reţinut mai sus recurenta-apelantă a arătat că renunţă la judecata împotriva pârâtei.
Curtea de apel a făcut o greşită interpretare a textului neechivoc al cererii apelantei ignorând pretenţiile pârâtei care a solicitat în mod expres admiterea apelului şi modificarea sentinţei nr. 217 în sensul de a se lua act de declaraţia reclamantei că renunţă la judecata cererii formulate împotriva pârâtei şi nu la cererea de apel.
Potrivit art. 129 alin. ultim C. proc. civ. judecătorii în toate cazurile hotărăsc numai asupra obiectului cererii.
Cum cererea de apel a fost precizată prin petiţie înregistrată la fila 5 din dosar şi instanţa nu s-a pronunţat asupra celor solicitate în acea cerere, s-a pronunţat o soluţie nelegală.
Faţă de cele expuse Înalta Curte a constatat întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ. şi văzând dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a admis recursul, a casat Decizia Curţii de Apel Iaşi şi a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.I. România RO ASIT împotriva deciziei nr. 73 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5137/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 638/2007. Civil → |
|---|
