ICCJ. Decizia nr. 5878/2007. Civil
| Comentarii |
|
La data de 8 iulie 2005, reclamanții D.O. și G.O. au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Amărăștii de Sus, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 237 din 7 iunie 2005, emisă de primarul comunei Amărăștii de Sus și pe cale de consecință, să admită cererea prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu expertizele întocmite în cauză pentru imobilul moară situat în comuna Amărăștii de Sus, județul Dolj.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu format din teren și construcții (moară, utilaje și accesorii) a fost preluat de stat în mod abuziv, neexistând un titlu valabil în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 730 din 26 iunie 2006, a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanților li se cuvin despăgubiri pentru construcția cu destinația moară în valoare de 122.034,090 lei.
A menținut restul prevederilor din dispoziția nr. 237 din 1 iunie 2005 și hotărârea nr. 437/2005 emisă de D.G.F.P. Dolj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din raportul de expertiză judiciară a rezultat o valoare a construcției de 445.894,53 lei, la data naționalizării și actualizată la zi de 122.034,090 lei.
în privința utilajelor s-a apreciat că nu se justifică acordarea de despăgubiri deoarece acestea au fost înlocuite, casate sau distruse, ipoteză în care, potrivit art. 6 din Legea nr.10/2001, nu se acordă măsuri reparatorii.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și D.G.F.P. Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Prin motivele de apel formulate reclamanții au susținut că, în mod greșit prima instanță a considerat că valoarea reactualizată a morii este de 122.034,090 lei, deoarece trebuia să aibă în vedere valoarea de 445.844,53 lei, de la data preluării de către stat.
O altă critică adusă hotărârii privește neacordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele morii, apreciind ca greșită interpretarea dată de instanță dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin apelul declarat, D.G.F.P. Dolj a criticat hotărârea primei instanțe, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive și asupra excepției prematurității acțiunii, invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, conform cărora revine Comisiei Centrale, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ce funcționează în subordinea Cancelariei Primului Ministru competența acordării măsurilor reparatorii.
A mai susținut apelanta-pârâtă că reclamanții au atacat dispoziția și nu un act emis de aceasta, neexistând în speță una din ipotezele prevăzute de Legea nr. 10/2001, când trebuie citat în cauză Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv art. 26 alin. (3), în care nu se poate identifica unitatea deținătoare.
în ceea ce privește valoarea despăgubirilor apelanta a arătat că, modul de calcul s-a făcut conform art. 10.8 lit. A) pct. 3 din H.G. nr. 498/2003, în vigoare la data emiterii avizului.
Prin decizia nr. 117 din 26 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanții D.O. și G.O., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru imobilul moară compus din construcție și utilaje conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Dolj a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001, întrucât utilajele și instalațiile pentru care reclamanții au solicitat măsuri reparatorii, sunt imobile prin destinație conform art. 467 și art. 488 C. civ., au aparținut proprietarului construcției și au fost preluate de stat conform procesului-verbal nr. 830/1949, fapt confirmat și prin adresa nr. 491 din 13 februarie 2007 emisă de Consiliul Local Amărăștii de Sus, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Cum unitatea deținătoare a utilajelor morii nu a fost identificată, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, astfel că din acest considerent, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată este nefondată.
Pe de altă parte, reclamanții au atacat prin acțiunea lor atât dispoziția nr. 237/2005 emisă de Primarul comunei Amărăștii de Sus cât și hotărârea nr. 437/2005 emisă de D.G.F.P. Dolj, astfel încât prima instanță în mod corect a apreciat ca justificată legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice și D.G.F.P. Dolj.
Dispoziția atacată prin acțiunea de față a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la acea dată permitea contestarea dispozițiilor/deciziilor la tribunale, astfel încât numai după definitivarea litigiilor, dosarele se înaintează Comisiei Centrale pentru determinarea despăgubirilor, considerente pentru care a apreciat ca neîntemeiată și excepția prematurității acțiunii.
Instanța de apel a mai reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii și pentru utilajele morii, evidențiate în raportul de expertiză extrajudiciară.
în contra acestei decizii a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, D.G.F.P. Dolj, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate, recurentul a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive și greșita aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 437/2005 emisă de D.G.F.P. Dolj s-a acordat aviz favorabil pentru emiterea dispoziției nr. 237 din 1 iunie 2005 de către primarul comunei Amărăștii de Sus, în vederea acordării măsurilor reparatorii în echivalent.
în condițiile în care era supusă verificării condițiilor de fond și de formă o dispoziție pentru care era necesar avizul organelor teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor, este justificată calitatea procesuală a acestor organe care își pot exprima poziția în soluționarea notificării de către instanță.
Pe de altă parte, art. 33 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării notificării, prevedea în mod expres avizul favorabil al organelor teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor.
în mod corect a reținut instanța de apel, că utilajele accesorii morii preluate abuziv de către stat, se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât au fost preluate odată cu nemișcătorul, fiind transmise ulterior altor mori, așa cum rezultă din adresa nr. 491 din 13 februarie 2007, emisă de Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul local al comunei Amărăștii de Sus, fără a mai putea identifica unitățile deținătoare.
în consecință, recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5996/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5863/2007. Civil → |
|---|
