ICCJ. Decizia nr. 5738/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 264 din 5 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și a fost dispusă înlocuirea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, cu măsura restrângerii dreptului la liberă circulație al pârâtei E.L., în Italia, până la data de 28 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta a fost returnată din Italia, la data de 26 octombrie 2006, în baza acordului de readmisie pe care România îl are încheiat cu această țară.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 148/A din 24 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta susținând, în esență că, decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, conform cărora se impunea admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâta a fost returnată, la data de 26 octombrie 2006, din Italia, pentru ședere ilegală.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
în raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5863/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5866/2007. Civil → |
|---|
