ICCJ. Decizia nr. 6010/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 august 2005 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții E.N., E.B., E.A., R.S., E.M., B.F., E.E., E.F., A.S., E.T. și E.A.M. au contestat dispoziția cu nr. 249 din 22 iulie 2005 emisă de pârâtul primarul comunei Valu lui Traian, prin care a fost respinsă notificarea nr. 263 din 30 mai 2001 de restituire în natură a terenului în suprafață de 10.000 mp și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate de pe acesta.
în motivarea acțiunii s-a arătat că terenul a fost restituit iar contestația privește numai cererea de despăgubiri cu privire la care în dispoziție nu se face nici o referire.
Prin sentința civilă nr. 1342 din 22 iunie 2006, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin titlurile de proprietate nr. 1443, 1444 și 1445 din 30 noiembrie 2004 reclamanților le-a fost restituit terenul, ocazie cu care le-au fost predate și construcțiile găsite pe teren, în starea în care s-au aflat, prin protocolul încheiat la 30 decembrie 1991 de Comisia de Lichidare a C.A.P. Valu lui Traian și reclamanți.
Pentru construcțiile existente la data de 2 martie 1949 pe teren nu există acte de proprietate iar depozițiile martorilor sunt insuficiente sub acest aspect.
Astfel, pentru acordarea despăgubirilor, pentru construcțiile în prezent demolate, este necesar a se crea autorității administrației teritoriale și instanței convingerea existenței cu certitudine a acestora la momentul preluării imobilului, ceea ce reclamanții nu au putut proba.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 62/C din 19 februarie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamanților declarat împotriva hotărârii instanței de fond.
Pentru a se hotărî astfel instanța de apel a reținut că în lipsa unor acte de proprietate, nu se pot acorda despăgubiri pentru construcții de imobile, hotărârea apelată fiind legală.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamanții au formulat recurs criticând-o pentru motive de nelegalitate.
în motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța nu a luat în considerare probele administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine existența construcțiilor la data preluării imobilului în anul 1949 și distrugerea lor în perioada 1949-1989.
Recursul va fi admis, se vor casa atât decizia recurată cât și sentința instanței de fond și pe fond se va anula dispoziția emisă de Primarul comunei Valu lui Traian, constatându-se dreptul reclamanților la despăgubiri pentru construcțiile demolate.
înalta Curte hotărăște astfel pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 249 din 22 iulie 2005, emisă de intimat a fost respinsă cererea recurenților-reclamanți de acordare a despăgubirilor pentru construcțiile demolate, întrucât s-a apreciat că nu s-a dovedit existența acestora.
Instanța de apel a menținut hotărârea pronunțată în fond pentru același motiv, reținându-se că dispoziția este legală.
Analizând întregul material probator se constată că sunt probe suficiente pentru dovedirea și identificarea construcțiilor demolate pentru care se solicită despăgubiri în condițiile Legii speciale nr. 247/2005.
Prin expertiza tehnică efectuată de expertul tehnic A.N., la cererea Comisiei de Lichidare a C.A.P. Valu lui Traian, s-a stabilit că reclamanții au avut 4 loturi de teren, pentru care aceștia au arătat că posedă acte, declarații ale martorilor și pentru care cei chemați la fața locului i-au recunoscut ca foști proprietari (fila 43, dosar fond).
Din cele 4 loturi, în 3 din loturile stabilite prin expertiza tehnică sunt menționate construcțiile demolate, astfel:
- lotul 1: 3 corpuri de imobile din care construcțiile demolate sunt: 2 grajduri, o magazie, 3 porumbare, un grajd de piatră, două remize, o locuință și un closet fără valoare;
- lotul 2: un saivan, construit pe o casă cu 4 camere și anexă, demolat de C.A.P. Valu lui Traian;
- lotul 3: o locuință demolată în suprafață de 259 mp.
Existența acestor clădiri, în prezent demolate, este întărită prin declarațiile celor doi martori audiați de instanța de fond, care confirmă componența construcțiilor deținute de autorii reclamanților.
Prin notificarea cu nr. 263 din 30 mai 2001, recurenții-reclamanți au solicitat despăgubiri prin echivalent pentru următoarele construcții demolate: 2 corpuri de casă, 2 grajduri, o magazie, 2 porumbare, un grajd, două remize, încă un porumbar, conform expertizei efectuate în anul 1991.
în raportul de expertiză tehnică imobiliară judiciară, efectuată de expertul tehnic S.V. (filele 110-115, dosar fond) în capitolul II, în lotul 1 sunt cuprinse 10 construcții identificate ca fiind: 3 grajduri, o magazie, 3 porumbare, 2 remize și o locuință. Lotul 2 se compune din saivane pentru oi, iar lotul 3 se compune din suprafața construită a locuinței și anexele sale, de 259 mp.
Toate acestea dovedesc existența construcțiilor demolate, revendicate prin notificare de către reclamanți, imobile care așa cum s-a arătat se regăsesc în cele două expertize tehnice și sunt confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Dovedită fiind existența și identificarea acestora se constată că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005) raportat la art. 11 alin. (2) și art. 33 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii de stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor demolate așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
Prin protocolul încheiat la 30 decembrie 1991 între Comisia de Lichidare a C.A.P. Valu lui Traian și reclamanți s-a procedat la predarea și luarea în primire a următoarelor imobile: garsonieră curtea veche, dormitor comun, casă agrozootehnică, garsonieră grup social și gard din prefabricate.
Rezultă astfel că reclamanții au dreptul la despăgubiri în raport de textele legale menționate pentru următoarele construcții demolate: 2 corpuri de casă, 2 grajduri, o magazie cu două porumbare, un grajd, 2 remize și încă un porumbar și o locuință în suprafață de 259 mp, toate situate pe terenul din comuna Valu lui Traian, restituit în natură reclamanților.
Valorificarea dreptului reclamanților se va face în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru motivele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 și art. 313 C. proc. civ. s-a admis cursul, au fost casate cele două hotărâri pronunțate de instanțele anterioare și pe fond s-a admis acțiunea reclamanților și s-a anulat dispoziția emisă de primar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6028/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6004/2007. Civil → |
|---|
