ICCJ. Decizia nr. 6654/2007. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6654/200.
Dosar nr. 5273/1/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 556 din 30 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Prahova a fost respinsă acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N.T. SA Mediaş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că a dobândit un teren în suprafaţă de 2800 mp, situat în Breaza - Gura Beliei, judeţul Prahova, afectat de servitutea legală de trecere subterană a conductelor pârâtei prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5322 din 11 septembrie 1991, că aceste conducte au fost puse în funcţiune în anul 1965 şi că, potrivit Legii gazelor nr. 351/2004 se instituie o sarcină gratuită care operează pe proprietăţile afectate de exploatarea şi întreţinerea capacităţilor concesionării din sectorul gazelor naturale pe toată durata existenţei acestora şi că despăgubirile prevăzute de această lege, fac referire numai la pagubele cauzate proprietarului fondului, cu ocazia intervenţiilor, reparaţiilor, avariilor sau reviziilor, proprietarul având obligaţia de a respecta sarcinile instituite asupra fondului său.
La data de 21 martie 2006, reclamanta a formulat o cerere de repunere în termenul de apel cu privire la sentinţa civilă nr. 556 din 30 mai 2006, susţinând că această hotărâre i-a fost comunicată la 28 iunie 2005 la adresa din municipiul Bucureşti, sector 5, adresă la care nu mai locuia din 20 februarie 2005, deoarece apartamentul a fost vândut.
A mai precizat că nu a comunicat noua adresă instanţei de judecată, deoarece judecata fusese suspendată la 28 octombrie 2004, în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate şi că la termenul de judecată din 23 mai 2005 a fost citată nelegal la vechea adresă.
Prin Decizia nr. 171 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei M.M. în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N.T. SA Mediaş privitor la repunerea în termenul de apel pentru sentinţa civilă nr. 556 din 30 mai 2005 a Tribunalului Prahova.
A fost respins ca tardiv apelul reclamantei împotriva aceleiaşi hotărâri.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă, că sentinţa civilă nr. 556 din 30 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Prahova în care M.M. a avut calitatea de reclamantă a fost comunicată acesteia la 28 iunie 2005 la adresa indicată în cererea de chemare în judecată (din municipiul Bucureşti, sector 5).
Faţă de data comunicării, s-a reţinut că termenul de apel a expirat la 13 iulie 2005, apelul fiind introdus tardiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta M.M. învederând următoarele:
Recurenta precizează că a declarat apel şi a formulat cerere de repunere în termen, deoarece instanţa de fond i-a comunicat hotărârea pronunţată la adresa indicată iniţial în acţiunea prin care a investit instanţa, respectiv sector 5 Bucureşti, adresă la care nu mai locuia din data de 20 februarie 2005, întrucât apartamentul a fost vândut conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 66/2005.
Mai susţine că nu a comunicat noua adresă instanţei de judecată, întrucât dosarul era suspendat în vederea soluţionării excepţiei de neconstitutionalitate a art. 7 din Legea nr. 351/2004 şi după soluţionarea acestei excepţii nu a mai fost legal citată pentru a face demersurile necesare soluţionării procesului.
Recurenta învederează că în aceste condiţii instanţa de apel nu a mai analizat cauza sub toate aspectele privind starea de fapt şi de drept dedusă judecăţii, nu a avut în vedere că se încalcă dreptul reclamantei la o judecată echitabilă, că a făcut o plată în sumă de 10.600 RON fără să beneficieze de judecarea pe fond a cauzei.
De asemenea, precizează recurenta că s-au încălcat principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor prin nerepunerea în termenul de apel şi soluţionarea cauzei fără citarea legală a părţilor, acestea fiind în imposibilitatea de a pune concluzii. Deşi nu a precizat în drept motivele de recurs, faţă de cele mai sus menţionate este posibilă încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de investire a instanţei formulată de reclamantă în conformitate cu cerinţele art. 112 pct. 1 C. proc. civ., trebuie să cuprindă, printre altele, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, de altfel cum a şi procedat recurenta-reclamantă în cauza de faţă.
În aceste condiţii, instanţa are obligaţia ca la adresa indicată de părţi să le citeze şi să le comunice toate actele procedurale efectuate în cauză.
În cazul schimbării domiciliului sau reşedinţei părţilor, acestea au obligaţia să înştiinţeze instanţa de judecată în legătură cu orice schimbare, pentru a li se putea comunica toate actele procedurale.
În speţă, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, sentinţa civilă nr. 556 din 30 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Prahova a fost comunicată reclamantei M.M. la data de 28 iunie 2005 la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, respectiv în Bucureşti, sector 5.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 66 din 21 ianuarie 2005, imobilul de la această adresă a fost înstrăinat şi reclamanta şi-a schimbat adresa de domiciliu.
În aceste condiţii, reclamanta, ştiind că pe rolul instanţei are un litigiu, îi revenea obligaţia de a anunţa schimbarea domiciliului pentru a i se putea comunica toate actele de procedură la noua adresă.
Neprocedând la comunicarea noii adrese, culpa îi aparţine în totalitate, iar instanţa a continuat să-i comunice actele de procedură la adresa indicată în dosar, fără să încalce dispoziţiile art. 87 şi urm. C. proc. civ.
Astfel, recurenta nu poate susţine că i s-a încălcat dreptul la o judecată echitabilă, neputând beneficia de judecarea cauzei în fond şi că instanţa ar fi încălcat principiile disponibilităţii, contradictorialităţii, cât şi dreptul său la apărare, datorită culpei sale, prin neindicarea noii adrese la care să fie citată şi unde să i se comunice orice act de procedură.
Mai mult decât atât, recurenta a fost asistată la instanţa de fond de către avocat care putea să-i dea toate lămuririle necesare.
În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, se reţine că a fost corect soluţionată de către instanţa de apel, în raport cu dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., deoarece recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei să comunice instanţei de judecată schimbarea adresei de domiciliu.
Aşadar, reclamanta a fost corect citată de instanţa de fond la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, unde i s-a comunicat şi hotărârea pronunţată, nefiind dovedite nici împrejurări care să impună repunerea în termen.
Distinct de cele arătate, trebuie observat că, reclamanta nu a promovat un apel motivat, făcând o cerere cu precizări referitoare numai la repunerea în termenul de apel, pe care a înregistrat-o la instanţa de apel.
Instanţa a reţinut cererea ca pe una de apel, în cadrul căreia a analizat şi aspectele privind repunerea în termen. Pronunţându-se prin respingerea cererii de repunere în termen a constatat expirat termenul de apel şi, pe cale de consecinţă, apelul a fost respins ca tardiv.
Faţă de cele precizate anterior, critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondată şi pentru considerentele expuse recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 171 din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6713/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6651/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
