ICCJ. Decizia nr. 7822/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la 28 august 2005 reclamantul P.G. a chemat în judecată pe pârâții S.S. și Ministerul Administrației și Internelor pentru a-i plăti în solidar 4200 Euro plus dobânda aferentă cu titlu de daune materiale și 2.000.000 lei noi daune morale pentru prejudiciul grav pe care i l-a produs primul pârât în calitate de lucrător la Biroul cercetări penale din cadrul Poliției municipiului Piatra Neamț.
Temeiul acțiunii a fost indicat ca fiind art. 998 și art. 999 C. civ. împotriva primului pârât și, respectiv, art. 1000 alin. (2) C. civ., împotriva celui de-al doilea pârât.
Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 161/C din 30 martie 2006 a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâți, de netimbrare a acțiunii, și respectiv, de lipsa calității procesuale pasive. Pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
în motivarea acestei sentințe instanța a reținut că acțiunea în pretenții rezultată din modul defectuos în care pârâtul S.S. i-ar fi instrumentat cauza penală sunt scutite de taxă de timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar împrejurarea că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a înțeles să se prevaleze de Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, nu exclude calitatea procesuală pasivă a acestei părți câtă vreme nu s-a făcut dovada că s-ar fi aprobat prin ordin al ministerului numirea și eliberarea în/din funcția a polițiștilor de către inspectoratele de poliție din care aceștia fac parte.
S-a reținut în fapt că între reclamant și numitul V.D. a intervenit la 28 iunie 2004 un contract de împrumut, prin care acesta l-a împrumutat pe D.V. cu suma de 4200 Euro.
Sentința civilă nr. 3760/2004 conținând somația de plată determinată de acțiunea reclamantului a fost anulată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1095 din 17 martie 2005, pentru considerentul că nu a fost prezentat originalul contractului de împrumut pentru a se verifica că pretinsa creanță este certă, lichidă și exigibilă, conform condițiilor impuse de art. 1 din O.G. nr. 5/2001.
în paralel cu acest proces, petentul a fost cercetat și urmărit penal pentru fals în înscrisul sub semnătură privată amintit (contractul de împrumut) și pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, urmare plângerii făcute de V.D. la 22 august 2004, plângere înregistrată la Poliția municipiului Piatra Neamț. Propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale (conform referatului de terminare a urmăririi penale semnat de pârâtul S.S.) nu a fost însușită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț care a și dispus scoaterea petentului de sub urmărire penală, cu motivarea că faptele pentru care a fost cercetat nu sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite fără intenție de a săvârși faptele pentru care s-a făcut reclamația. Motivul a fost tot imposibilitatea părților de a prezenta originalul contractului de împrumut.
Instanța a constatat, din examinarea referatului de terminare a urmăriri penale, singurul act încheiat în cadrul urmăririi de către intimatul-pârât, că nu sunt întrunite în cauză elementele prevăzute de Codul civil pentru reținerea și angajarea răspunderii civile delictuale, faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție și raportul de cauzalitate între faptă și paguba produsă.
Ca urmare nu se poate angaja răspunderea pârâților primul pentru motivele arătate și secundul în calitate de comitent pentru fapta prepusului în sensul că prin acțiunea lor pârâții i-ar fi încălcat reclamantului drepturile prevăzute de Constituie și CEDO. Activitatea de urmărire penală a fost supusă căilor de confirmare ea nefiind confirmată și pentru orice neajuns pe parcursul anchetei penale reclamantul avea la dispoziție plângerea la procurorul care supraveghea conform procedurii penale activitatea de urmărire a polițiștilor.
Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 161 din 30 martie 2006.
Instanța de apel a reținut că apelantul reclamant, prin cele 6 motive de apel, a reiterat detaliat toate motivele invocate prin acțiunea introductivă de instanță, prin precizările ulterioare și prin concluziile scrise depuse la dosar. Toate criticile au privit activitatea primului pârât care și-a îndeplinit defectuos sarcinile de servici.
S-au constatat neîntemeiate criticile referitoare la activitatea pârâtului care a respectat și aplicat prevederile Codului procedura penală.
Nu s-au reținut, ca elemente care l-ar fi putut prejudicia pe reclamant, nici probele administrate în cadrul urmăririi penale pentru că nu acestea au condus la invalidarea somației de plată ci neprezentarea contractului de împrumut în original față de contestarea de către V.D. a sumei pretinse de către reclamant.
împotriva acestei decizii reclamantul a declarat în termen recurs.
în motivarea recursului, în esență recurentul reclamant a criticat soluția Curții de apel pentru că nu i s-a asigurat un proces echitabil într-un termen rezonabil. S-a susținut că nu s-a motivat soluția, deoarece s-au preluat considerentele sentinței de fond și nu s-a răspuns la motivele de apel, ceea ce conturează motive clare de recurs conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a apreciat de către recurent că instanțele au judecat greșit cauza prin aceea că nu au reținut că pârâtul a încălcat dispozițiile art. 175 C. proc. pen., pentru că nu a dispus citarea sa pentru anchetă, ceea ce l-a privat pe acesta de beneficiul unui proces echitabil în cadrul căruia să-și poată face apărările.
S-au criticat gravele erori ale instanței în aprecierea probelor administrate toate acestea aducându-i reclamantului substanțiale prejudicii materiale, morale și de sănătate (prejudiciul material fiind imposibilitatea sa de a-și recupera suma dată cu împrumut).
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Se constată că prin decizia curții de apel au fost examinate pe larg motivele și au fost arătate considerentele pentru care criticile au fost respinse și anume nedovedirea elementelor constitutive (în situația de fapt expusă) ale angajării răspunderii civile delictuale.
împrejurarea că instanța de apel face referiri la considerentele sentinței de fond, demers inevitabil în cadrul controlului judiciar ierarhic, nu lipsește de argumente motivația instanței de apel.
Ca urmare critica referitoare la pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. nu este fondată.
Nu se poate reține nici critica prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanța de apel confirmând argumentația de fapt și de drept pentru respingerea acțiunii, în cauză fiind corect stabilit că nu s-au dovedit elementele pentru angajarea răspunderii instituite de art. 998,art. 999 C. civ.
De altfel recurentul nu a indicat ce dispoziții legale au fost greșit aplicate.
Critica, cea mai amplă din cadrul recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. greșita interpretare a probelor administrate, nu mai poate fi invocată ca motiv de recurs, față de împrejurarea că acest text nu mai este în vigoare din 17 iulie 2005 de când a fost aprobat prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000 (publicată în M. Of. nr. 474 din 2 august 2000 și aprobată prin Legea nr. 219/2005 publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7818/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7790/2007. Civil → |
|---|
