ICCJ. Decizia nr. 7818/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 12 septembrie 2005 reclamanții S.S. și I.A.C. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului ca în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cauză să facă reclamanților ofertă de restituire în echivalent pentru imobilul situat în Cluj-Napoca.
în motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin Dispoziția nr. 1213 din 24 martie 2003 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului conform notificărilor transmise de reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 1081 din 19 octombrie 2005 Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât ca în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să facă reclamanților ofertă de restituire în echivalent pentru imobilul din Cluj-Napoca, județ Cluj, înscris în C.F. nr. 16502, nr. top 10133.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a arătat că și pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 133 A din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Sentința a fost schimbată în sensul că s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea în natură a terenului cu nr. top 10133/2 în suprafață de 250 mp precum și a apartamentului nr. 1, parcela cu nr. top 10133/1/1 din C.F. ind. 122115 Cluj și a cotei de 16,75% din părțile indivize comune, inclusiv terenul în suprafață de 207 mp, parcela cu nr. top 10133/2 din C.F. col. 122114 Cluj, aferente apartamentului nr. 1, situate în Cluj-Napoca.
A fost respinsă ca prematură acțiunea pentru apartamentul nr. 2 din același imobil și a stabilit dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru apartamentele nr. 3-6 din imobil, în sumă de 361.400 Euro sau echivalentul în lei la data plății. S-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 74,39/100 din terenul în suprafață de 207 mp cu nr. top 10133/2 din C.F. col. 122114 Cluj, aferent apartamentelor 3-6 în sumă de 28.781, 76 Euro sau echivalentul în lei la data plății.
în considerentele hotărârii instanței de apel s-a arătat că apartamentul nr. 1 din imobilul în litigiu nu a fost înstrăinat, fiind în continuare proprietatea Statului Român iar contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 2 a fost atacat de reclamanți, solicitându-se constatarea nulității absolute a acestuia.
Dispoziția nr. 1213 din 24 martie 2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca respinge cererea de restituire în natură, stabilește dreptul la despăgubiri bănești în condițiile legii și arată doar că valoarea imobilului estimată de petenți în notificare este de 400.000 dolari SUA.
în realitate, pârâtul nu a soluționat notificarea în sensul art. 36 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu a stabilit prin expertiză valoarea de circulație a imobilului raportat la care urmau să fie acordate despăgubiri bănești. Așadar, acțiunea reclamanților este una împotriva refuzului nejustificat de a le fi soluționată notificarea și nu o plângere împotriva Dispoziției nr. 1213/2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca. Câtă vreme dreptul lor la măsuri reparatorii prin echivalent nu a fost stabilit, ei au deschisă calea acțiunii în justiție, neexistând o dispoziție motivată care să fie comunicată Secretariatului Comisiei Centrale.
Apartamentul nr. 1 nu este vândut și se află în continuare în patrimoniul unității administrativ teritoriale. Pentru apartamentul nr. 2 a fost exercitată o acțiune în justiție pentru constatarea nevalabilității acestuia, ce suspendă procedura administrativă, conform dispozițiilor art. 46 alin. (2) din lege, astfel că cererea referitoare la acordarea măsurilor reparatorii pentru acest apartament este prematură. Pentru celelalte apartamente, măsurile reparatorii sunt stabilite în echivalent, constând în despăgubiri bănești. Aceasta deoarece, deși potrivit art. 3 lit. a), art. 5 și art. 12 alin. (3) și (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 măsurile reparatorii prin echivalent ce pot fi acordate pentru imobilele nerestituibile în natură sunt titlurile de despăgubire ce reprezintă certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit legii și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea".
Potrivit jurisprudenței CEDO în aplicarea art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1, ex: cauza Sebastian Taub contra României, soluționată prin hotărârea din 12 octombrie 2006, o astfel de reparație nu este una efectivă, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului la un bun, în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1. Aceasta deoarece Fondul "Proprietatea" a fost înscris în Registrul Comerțului din București la 29 decembrie 2005 și, conform unui calendar prevăzut de lege, acțiunile ce puteau fi obținute din martie 2006 prin conversiunea titlurilor de despăgubire ar fi fost cotate la bursă abia în decembrie 2006.
întrucât Fondul "Proprietatea" nu funcționează nici actualmente de o manieră susceptibilă să asigure o indemnizație efectivă, aceasta echivalează cu o absență totală a indemnizației în sensul legislației interne, reglementare incompatibilă cu respectarea dreptului la bunuri garantat prin art. 1 al Protocolului nr. 1.
Față de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Constituția României, prin înlăturarea legislației interne ce nu acordă o despăgubire efectivă și, aplicând art. 1 din Protocolul nr. 1, singura măsură reparatorie prin echivalent este aceea din dreptul comun, constând în sume de bani, conform Codului civil.
împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
în mod eronat a reținut instanța de apel că nu a fost soluționată notificarea întrucât nu a stabilit prin expertiză valoarea de circulație a imobilului. Ulterior apariției Legii nr. 247/2005 raportat și la Dispoziția nr. 1213/2003 care recunoaște dreptul reclamanților la despăgubiri, Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis Dispoziția nr. 2872 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, conform titlului VII. Faptul că această dispoziție, care a fost comunicată reclamanților, nu a fost contestată, duce la concluzia că reclamanții au fost mulțumiți de soluția propusă.
Instanța nu poate dispune restituirea în natură de către Primarul municipiului Cluj-Napoca a unor imobile care se află în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului final și a procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și care nu se pot restitui în natură este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu al instanțelor de judecată.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanții, bazându-se pe informarea eronată făcută chiar de primărie, au crezut că niciun apartament nu mai este nevândut, și de aceea nu au atacat dispoziția prin care se propunea numai acordarea de despăgubiri. Nu are importanță faptul că bunul în litigiu se află în administrarea Consiliului local, atâta timp cât Primarul este cel obligat la emiterea dispoziției de restituire.
Recursul nu este întemeiat.
în mod corect instanța de apel a apreciat că, de vreme ce asupra unei notificări prin care s-a solicitat restituirea în natură a unui imobil, primarul a emis o dispoziție prin care, respingând cererea, a stabilit că urmează să se acorde despăgubiri bănești iar valoarea imobilului estimată prin notificare este de 400.000 dolari SUA, fără să se efectueze o expertiză având un asemenea obiect, practic nu a fost soluționată notificarea. Dispoziția primarului nr. 2872/2005 nu stabilește un cuantum al despăgubirilor pe care persoanele îndreptățite ar urma să le primească, astfel încât nu se poate vorbi de o soluționare a notificării.
Așadar, prima instanță a fost sesizată cu o acțiune împotriva refuzului de soluționare a notificării și nu cu o contestație împotriva modului în care a fost soluționată notificarea.
Principiul instituit prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este acela al priorității restituirii în natură a imobilelor ce cad sub incidența acestei legi. De vreme ce doar în etapa apelului s-a dovedit că apartamentul nr. 1 nu a fost înstrăinat, contrar celor afirmate prin adresa nr. 33168/3/452 din 8 mai 2006 emisă de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, măsura restituirii în natură a acestuia este legală.
Cât privește legitimarea procesuală pasivă a primarului, aceasta este impusă de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conform căruia, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean. Drept urmare, este lipsit de relevanță că imobilul se află doar în administrarea consiliului local.
Nu au fost nesocotite atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întrucât aceasta nu poate dispune restituirea în natură. Cât privește faptul că au fost stabilite despăgubiri bănești, potrivit dreptului comun, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 20 alin. (3) din Constituție și a acordat prioritate jurisprudenței CEDO în privința reparației efective a daunelor.
Față de cele ce preced, înalta Curte a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7824/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7822/2007. Civil → |
|---|
