ICCJ. Decizia nr. 7903/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7903
Dosar nr. 18.850/63/2007
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 18850/63 din 8 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul G.F. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 17681 din 20 septembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Craiova, solicitând modificarea acesteia, în sensul acordării de despăgubiri (reevaluate) şi pentru construcţia demolată, nu numai pentru terenul în suprafaţă de 700 mp (situat în Craiova).
În motivele cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziţia atacată i-au fost acordate în mod greşit despăgubiri doar pentru terenul de 700 mp, nu şi pentru construcţia demolată, susţinându-se că nu ar fi solicitat despăgubiri şi pentru construcţie, fapt contrazis de notificările formulate în care a fost folosit termenul de „imobil" pentru construcţie.
Tribunalul Dolj, a pronunţat sentinţa civilă nr. 712 din 23 noiembrie 2007, prin care a respins contestaţia formulată de reclamantul G.F., în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova, reţinând că motivele invocate de reclamant sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, prin notificarea nr. 268/N/2001, autoarea acestuia a solicitat restituirea doar a terenului în natură, iar pe de altă parte cererea existentă (fila 8) în dosar din care ar rezulta o altă situaţie, nu are o dată certă, fapt ce face imposibilă verificarea depunerii ei în termenul prev. de art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar cea înregistrată sub nr. 3159 din 12 februarie 2003, la Prefectura Dolj, este depusă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul G.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că Legea nr. 10/2001 a suferit mai multe modificări, iar el a solicitat despăgubiri atât pentru construcţie cât şi pentru teren.
Apelul a fost admis prin Decizia nr. 111 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, şi în consecinţă, schimbată sentinţa, anulată în parte dispoziţia, în sensul stabilirii dreptului la despăgubiri şi pentru construcţia demolată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit notificării transmise de G.A., autoarea (mama) reclamantului, rezultă că aceasta a făcut referire la preluarea abuzivă atât a terenului în suprafaţă de 700 mp, cât şi a construcţiei care a fost demolată, solicitând restituirea în natură a terenului.
S-a apreciat, faţă de conţinutul notificării, că intenţia reală a notificatoarei a fost de a solicita măsuri reparatorii nu doar pentru teren, ci şi pentru construcţia demolată şi că, faţă de dispoziţia art. 10 din Legea nr. 10/2001, reclamantul ca moştenitor al acesteia, este îndreptăţit la despăgubiri atât pentru teren, cât şi pentru construcţie.
S-a reţinut totodată că, la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent va fi avută în vedere valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru construcţie, faţă de împrejurarea că din notificarea depusă şi cererea adresată prefectului rezultă că autoarea reclamatului a primit 38.000 lei pentru construcţia demolată.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul municipiului Craiova, care a formulat critici, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., sens în care a arătat următoarele:
- Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, întrucât prin notificarea transmisă (înregistrată sub nr. 268/N/2001) s-a solicitat expres doar restituirea în natură a terenului, nu şi măsuri reparatorii pentru construcţia demolată.
Chiar dacă iniţial, prin dispoziţia emisă (nr. 7929 din 20 aprilie 2005) au fost stabilite despăgubiri şi pentru construcţie, revenirea asupra acestei măsuri conform dispoziţiei atacate s-a datorat faptului că Secretariatul Comisiei Centrale a restituit dosarul de notificare autorităţii locale pe considerentul că, potrivit notificării, s-a solicitat numai terenul, nu şi construcţia.
De aceea, stabilind despăgubiri pentru ambele imobile, instanţa a nesocotit principiul disponibilităţii şi limitele învestirii sale.
- Instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), considerând greşit că, dacă s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a întregului imobil (teren şi construcţie), atunci se poate constata calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi pentru construcţia preluată, chiar dacă aceasta nu a fost solicitată prin notificare.
Recursul este nefondat.
Interpretând conţinutul notificării în sensul că autoarea reclamantei a solicitat, în condiţiile Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii nu doar pentru teren, ci şi pentru construcţia care s-a aflat pe acesta (fiind demolată ulterior exproprierii), instanţa de apel nu a denaturat, aşa cum se pretinde, actul juridic dedus judecăţii.
Dimpotrivă, instanţa a dat eficienţă principiului potrivit căruia actele juridice trebuie să fie interpretate în sensul în care pot produce efecte juridice (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), iar nu în sens contrar şi în acord cu voinţa reală a părţii.
Altminteri, referirea pe care a făcut-o autoarea reclamantului, în conţinutul notificării, la împrejurarea că a fost deposedată şi de construcţie, că aceasta a fost demolată ulterior preluării, nu ar fi avut nicio semnificaţie, iar manifestarea de voinţă a acesteia ar fi rămas lipsită de orice efect juridic.
Ca atare, în cauză nu a avut loc o denaturare a actului juridic dedus judecăţii, iar împrejurarea că Secretariatul Comisiei Centrale a restituit primăriei dispoziţia emisă iniţial (prin care se stabiliseră despăgubiri atât pentru teren, cât şi pentru construcţie), cu îndrumarea că obiectul notificării ar fi privit doar terenul (şi că deci, dispoziţia trebuie emisă în consecinţă), nu constituie un aspect care să se impună în soluţionarea instanţei de judecată.
Atribuţiile respectivei Comisii Centrale nu sunt unele jurisdicţionale, pentru ca dezlegările date de aceasta să se impună cu autoritate de lucru judecat instanţei de judecată, care este chemată să realizeze propriile evaluări pe baza probelor administrate, a situaţiei de fapt rezultate şi a textelor de lege incidente.
În aceste condiţii, susţinerea că instanţa ar fi nesocotit principiul disponibilităţii, judecând în afara limitelor învestirii sale, este total nefundamentată.
În realitate, instanţa a avut în vedere pretenţiile formulate de reclamant şi, raportat la soluţia tribunalului, criticile deduse judecăţii, demersul judiciar al reclamantului fiind determinat tocmai de împrejurarea că, potrivit dispoziţiei atacate, despăgubirile n-au fost stabilite şi pentru construcţie (neputându-se susţine, aşadar, că, admiţându-se acţiunea reclamantului şi recunoscându-se temeinicia pretenţiilor acestuia, ar fi fost nesocotit principiul disponibilităţii).
- Critica potrivit căreia, prin admiterea apelului şi schimbarea soluţiei primei instanţe, s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut (cu incidenţa art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) este de asemenea, nefondată, faţă de considerentele menţionate anterior în legătură cu determinarea cadrului judecăţii şi a limitelor învestirii.
Prin admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, instanţa s-a pronunţat pe ceea ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, nemodificând în niciun fel limitele procesului.
În consecinţă, potrivit considerentelor arătate, criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 111 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7906/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7898/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
