ICCJ. Decizia nr. 8371/2007. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanta S.T. a înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, la data de 17 iulie 2006, contestația îndreptată împotriva dispoziției nr. 2061 din 30 mai 2006 prin care primarul municipiului Tecuci a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Tecuci, preluat abuziv din patrimoniul autoarei reclamantei și a cărui restituire în natură nu este posibilă.
în motivarea contestației, reclamanta a arătat că Primăria Tecuci "are posibilitatea reală de a despăgubi în natură, prin acordarea unei suprafețe echivalente în intravilanul municipiului".
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 1898 din 16 noiembrie 2006, a respins contestația ca nefondată.
Curtea de Apel Galați- secția civilă, prin decizia nr. 210/A din 16 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea, dispunând anularea în parte a dispoziției nr. 2061/2006 și "restituirea prin echivalent prin compensarea cu o suprafață de 225 mp în intravilanul localității Tecuci, zona Tecuciul Nou, conform procesului-verbal din 4 iunie 2004 al Primăriei Tecuci".
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit procesului-verbal nr. 18128 din 10 iunie 2004, primăria Tecuci a făcut reclamantei oferta compensării cu un alt teren situat în zona Tecuciului Nou, pe care însă nu a pus-o în executare prin emiterea unei dispoziții de atribuire a terenului oferit.
Apărarea intimatei pârâte Primăria Tecuci privind "lipsa de terenuri" a fost înlăturată, cu motivarea că din anunțul nr. 28111 din 9 februarie 2007 reiese că aceasta deținea 170,46 ha teren rezervă.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta Primăria Tecuci, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că măsura acordării de despăgubiri propusă prin dispoziția nr. 2061/2006 este conformă prevederilor titlul VII din Legea nr. 247/2005, motivat de faptul că unitatea administrativ teritorială nu deține imobile pentru atribuire în compensare.
Recurenta susține că procesul-verbal încheiat în anul 2004 nu mai poate fi pus în executare datorită deficitului de teren.
în susținerea cererii de recurs a fost anexat un înscris intitulat "Anunț" în cuprinsul căruia se menționează că Primăria Municipiului Tecuci nu deține bunuri imobile pentru atribuire în compensare conform Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Este adevărat că în cazul imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv, dintre măsurile reparatorii prin echivalent, are prioritate acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii, prioritate dedusă din ordinea în care sunt enumerate în cuprinsul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, felul măsurilor reparatorii prin echivalent.
De asemenea, este real că prin procesul-verbal încheiat la data de 4 iunie 2004 între reprezentanții unității administrativ- teritoriale și mandatarul petentei s-a convenit ca acesteia să-i fie atribuit în compensare un alt teren intravilan, în zona "Tecuciului Nou".
Cu toate acestea, însă, procesul-verbal menționat nu are valoarea juridică a unui titlu de proprietate, nu constituie titlu executoriu, cum eronat precizează instanța de apel, o asemenea natură juridică având, conform dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, doar decizia/ dispoziția de aprobare a restituirii în natură ori prin compensare sau hotărârea judecătorească prin care se dispune o asemenea măsură în cadrul contestației promovată în justiție de persoana îndreptățită.
Oferta consemnată în procesul- verbal are caracter general iar între data încheierii acesteia și până la data emiterii dispoziției contestate a trecut destul de mult timp ca să facă verosimilă apărarea constantă a recurentei pârâte, în sensul că nu mai deține teren disponibil pentru a-l acorda în compensare.
Instanța de apel a dat o interpretare eronată valorii juridice a procesului-verbal menționat, apreciind contrar prevederilor Legii nr. 10/2001 că încheierea la nivelul anului 2004 a acestuia este suficientă pentru a dispune anulare parțială a dispoziției și restituirea generică a unui teren în compensare, neindividualizat decât prin indicarea suprafeței și a zonei "Tecuciul Nou", fără a ordona administrarea de probatorii [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.] de natură să lămurească realitatea disponibilului de teren intravilan deținut în prezent de pârâtă.
Anunțul întocmit de Primăria municipiului Tecuci la data de 2 februarie 2007, depus în faza procesuală a apelului (fila 14 dosar), la care a făcut trimitere instanța se referă la suprafața totală de 170,40 ha, teren extravilan, ce constituie rezerva Comisiei Locale Tecuci pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, neavând legătură cu disponibilul de teren intravilan susceptibil de a fi acordat în compensare persoanelor îndreptățite conform Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele prezente, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3), art. 313 și art. 314 C. proc. civ., admițând recursul, Curtea a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, aplicarea corectă a legii presupunând administrarea de probe noi în baza cărora urmează să se stabilească în mod concret dacă pârâta deține sau nu teren intravilan disponibil pentru acordarea în compensarea imobilelor a căror restituire în natură nu este posibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8449/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8103/2007. Civil → |
|---|
