ICCJ. Decizia nr. 7981/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2006, reclamanta SC P. SA PLOIEȘTI a chemat în judecată pe pârâții S.C., O.F., B.A.P., V.M.C. și O.S.I.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună decăderea pârâților din drepturile asupra brevetului de invenție nr. 115531/2000 cu titlul "Procedeu de separare a propanului din gazolină".
Prin sentința civilă nr. 749 din 7 iunie 2006 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât și, totodată, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Pe întreaga durată de valabilitate a brevetului titularul este obligat anual la plata taxelor de menținere în vigoare a brevetului.
Alin. (3) al art. 45 din Legea nr. 64/1991 republicată prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din dreptul de brevet, înregistrându-se în Registrul național al brevetelor de invenție și publicându-se în BOPI.
Dispoziția legală citată este reluată și în secțiunea 7, Regula 48 din Regulamentul de aplicare a legii.
Legea nu dispune asupra modului în care intervine decăderea, asupra datei la care aceasta produce efecte față de titular și față de terți și nici în ceea ce privește organul competent să o constate.
Tribunalul consideră că decăderea nu poate fi constatată decât prin decizia motivată a O.S.I.M., care este și organul abilitat prin lege să soluționeze cererea de revalidare a brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii.
Deși din probele administrate a reieșit că pârâții au achitat cu întârziere taxele de menținere în vigoare a brevetului, tribunalul a considerat că cererea de constatare a decăderii formulată direct în fața instanței civile nu poate fi primită, câtă vreme numai O.S.I.M. era abilitat să constate că a operat decăderea.
în situația refuzului acestui organ de a soluționa și a se pronunța asupra decăderii, reclamanta avea deschisă calea prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.
Prin decizia civilă nr. 274 din 21 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința, a admis acțiunea, a constatat intervenită la data de 5 ianuarie 2002 decăderea pârâților din drepturile conferite de brevetul de invenție nr. 1553/1/2000, cu titlul "procedeu de separare a propanului din gazolină" pentru neplata taxelor în termenul prevăzut de lege și a menținut dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei de interes.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că decăderea pârâților din drepturile conferite de brevet operează de drept la momentul la care se depășește termenul stabilit de lege pentru plata taxelor de menținere în vigoare a acestuia.
Această concluzie se desprinde din interpretare literală a dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991.
Prin urmare, este exclusă orice posibilitate de apreciere a oportunității aplicării sancțiunii, rolul instanței fiind doar acela de a constata intervenirea decăderii, iar nu de a o dispune.
Efectul decăderii se produce imediat la expirarea termenului de plată a taxei de menținere în vigoare, scopul publicării acesteia în B.O.P.I. fiind acela de informare a terților.
Verificând probele dosarului, curtea de apel a constatat că, în speță, decăderea pârâților din drepturile conferite de brevet a intervenit la 5 ianuarie 2002, iar singura posibilitate de revalidare a brevetului este aceea de a se formula o cerere în termen de 6 luni de la publicarea decăderii adresată O.S.I.M.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții V.M.C., O.F. și S.C.
Deși au formulat cereri separate, o parte din criticile formulate sunt comune unora sau tuturor recurenților, motiv pentru care vor fi expuse și analizate împreună.
1. Recurenții O.F. și S.C. au invocat, ca prim motiv de recurs, nelegalitatea procedurii de citare pentru termenul când s-a judecat apelul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
în acest sens, recurenții arată că procedura de citare s-a realizat la domiciliul domnului avocat A.P. din sector 2, care nu a mai fost mandatat în apel și care nu i-a înștiințat despre termenul fixat pentru judecarea acestuia.
Constatând că niciunul din pârâți nu s-a prezentat la judecarea apelului, curtea nu a stăruit în citarea acestora, trecând imediat și cu lipsă de procedură la judecarea pricinii.
2. Toți cei trei recurenți critică pe fond hotărârea pronunțată de curtea de apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâții susțin că dispozițiile legale prevăd o procedură specială pentru luarea măsurii decăderii, precum și autoritatea competentă, respectiv O.S.I.M.
Cum ei au achitat toate taxele de menținere în vigoare a brevetului, în mod greșit s-a considerat că decăderea operează de drept, întrucât dispozițiile Legii nr. 64/1991 prevăd că măsura decăderii își produce efecte după publicarea în B.O.P.I., or până la acest moment nu s-a publicat decăderea pârâților din drepturile conferite de brevetul nr. 115531/2000.
Recurenții au solicitat admiterea recursurilor și, după caz, casarea sau modificarea deciziei atacate.
Intimata SC P. SA Ploiești a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, cu motivarea că instanța de judecată este singura competentă să constate decăderea pârâților din drepturile asupra brevetului de invenție, că interpretarea instanței de apel în acest sens constituie o aplicare a principiului liberului acces la justiție și că din probele administrate rezultă că pârâții nu au achitat taxele de menținere în vigoare a brevetului, motiv pentru care se impune fără echivoc constatarea decăderii din drepturi.
Analizând decizia atacată, înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat de recurenții O.F. și S.C. este fondat, ceea ce va atrage admiterea recursurilor și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel, în temeiul art. 304 pct. 5 și art. 313 C. proc. civ., avându-se în vedere următoarele considerente:
Pentru termenul din 15 decembrie 2006, când au avut loc dezbaterile în apel, pârâții au fost citați la adresa din București.
La această adresă pârâții au avut domiciliul ales cu ocazia judecății în primă instanță, dar numai până la data de 5 iunie 2006, când și-au declarat noul domiciliu procesual ales ca fiind la cabinetul apărătorului A.P., București.
Cum pârâții nu au fost citați la noul domiciliu ales și nici la adresa lor de domiciliu, unde li s-a comunicat copia deciziei, este de presupus că nu au avut cunoștință de data judecării apelului, fiind absenți la apelul nominal efectuat în cauză.
Procedând la judecarea apelului în condițiile în care procedura de citare nu era legal îndeplinită cu pârâții, curtea de apel a încălcat dispozițiile art. 85 și art. 107 C. proc. civ., ceea ce a pricinuit pârâților o vătămare ce nu poate fi remediată decât prin anularea actului, respectiv a hotărârii pronunțate, în conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Casarea deciziei pentru acest motiv de procedură face imposibilă analiza celorlalte critici care privesc fondul și care urmează a fi avute în vedere la rejudecarea pricinii de către instanța de trimitere.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8103/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7978/2007. Civil → |
|---|
