ICCJ. Decizia nr. 155/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 155/2008
Dosar nr. 2898/3/200.
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 26 ianuarie 2007, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii motivate de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul a formulat notificarea nr. 4109 din 19 octombrie 2001 prin care a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Bucureşti, care a fost expropriat în anul 1973, în prezent fiind ocupat de un bloc. Notificarea nu a fost soluţionată până la data formulării cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 303 din 27 februarie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să emită dispoziţie motivată de soluţionare a notificării nr. 4109 din 19 octombrie 2001.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în situaţia în care persoana îndreptăţită precizează că a depus toate actele de care înţelege să se prevaleze, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 şi art. 23 pct. 1 din Normele Metodologice de aplicare a legii, curge, după caz, de la data formulării notificării sau de la data la care actele au fost depuse.
Textul legal prevede, totodată, instituţia prorogării termenului pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite, stabilind însă că, pentru a avea beneficiul acestei prorogări, este necesar ca unitatea deţinătoare să comunice în scris persoanei îndreptăţite faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Constatând că a expirat termenul pentru depunerea actelor doveditoare, prevăzut de art. 23 şi nefiind incidente dispoziţiile cu privire la prorogarea expresă ori tacită, întrucât nu s-a solicitat de către unitatea deţinătoare completarea documentaţiei, aceasta avea obligaţia de a se pronunţa prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la data notificării.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 427 A din 21 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
S-a reţinut că termenul pentru depunerea actelor doveditoare a expirat şi nu sunt incidente dispoziţiile cu privire la prorogarea expresă sau tacită pentru că nu s-a solicitat completarea documentaţiei de către apelant.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către pârât critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare iar depăşirea lui poate fi sancţionată cel mult cu obligarea unităţii deţinătoare la despăgubiri.
Termenul de 60 de zile curge numai după completarea dosarelor de notificare cu actele necesare.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Faţă de prevederile art. 25.1. alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prorogarea termenului de 60 de zile în care unitatea notificată trebuie să emită decizie sau dispoziţie motivată este posibilă dacă, în intervalul de 60 de zile de la data depunerii notificării, unitatea deţinătoare comunică persoanei care a făcut notificarea faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Notificarea nr. 4109 din 19 octombrie 2001 a fost înregistrată la Prefectura municipiului Bucureşti la 26 octombrie 2001 iar prin adresa nr. 22832 din 10 septembrie 2002 i s-a comunicat petentului că notificarea sa a fost transmisă Primăriei municipiului Bucureşti.
Faţă de prevederile legii speciale de reparaţie incidente în cauză, Primăria municipiului Bucureşti trebuia să soluţioneze această notificare în termen de 60 de zile. Prorogarea termenului de emitere a deciziei/dispoziţiei asupra notificării putea avea loc dacă, în acelaşi interval de 60 de zile, care curgea cel puţin de la 10 septembrie 2002, unitatea notificată ar fi comunicat persoanei îndreptăţite aspectele enunţate în Normele metodologice.
De vreme ce prorogarea termenului îi profită, cea care trebuie să facă dovada îndeplinirii acestor cerinţe este unitatea notificată, aspect care nu a format obiectul vreunei probaţiuni.
Drept urmare, soluţia instanţelor de fond de a obliga unitatea notificată să răspundă notificării a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 427 A din 21 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1612/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 147/2008. Civil → |
|---|
