ICCJ. Decizia nr. 1612/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1612/2008
Dosar nr. 1327/33/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 650 din 23 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 21987 din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 1 decembrie 1940-6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în perioada septembrie 1940 - martie 1945, din cauza persecuţiilor etnice suferite din partea populaţiei de etnie maghiară, din localitatea de domiciliu Săvădisla, în localitatea Baciu.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocând prevederile art. 304 C. proc. civ. In motivarea recursului, Casa Judeţeană de Pensii Cluj susţine, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât martorii care au dat declaraţii în cauză, raportat la împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaşte circumstanţele refugiului reclamantului. De asemenea, susţine recurenta, în mod greşit instanţa de fond a acordat reclamantei drepturile prevăzute de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2007 şi nu cu data de 1 august 2007, cum ar fi fost corect în raport cu data de 17 iulie 2007, când a fost formulată cererea.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor L.N. şi R.P., precum şi a martorului B.A., audiat nemijlocit de către instanţa de fond (f.62-63 - dosar fond) rezultă într-adevăr că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamantul şi mama sa s-au refugiat, în cursul lunii septembrie 1940, din localitatea de domiciliu Săvădisla, în localitatea Baciu, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în martie 1945.
În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.
Nu poate fi reţinută nici critica vizând (ne)veridicitatea declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, întrucât cu privire la acest aspect recurenta-pârâtă s-a rezumat a-şi exprima numai suspiciunea de fals a probelor respective, fără a face, însă, demersurile prevăzute de lege pentru aceste situaţii.
De asemenea, este neîntemeiată critica privind data începând de la care au fost acordate reclamantei drepturile prevăzute de lege, aceasta fiind corect stabilită de instanţa de fond în raport cu data de 13 decembrie 2006, când a fost înregistrată cererea la instituţia recurentă (f. 8 - dosar fond).
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 650 din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2150/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 155/2008. Civil → |
|---|
