ICCJ. Decizia nr. 2477/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2477/2008
Dosar nr. 15477/54/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, la data de 21 iunie 2006, reclamanta M.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Târgu Jiu, anularea dispoziţiei nr. 3073 din 7 iunie 2006 emisă de acesta, prin care i s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 256 mp şi construcţiile în suprafaţă de 153,20 mp, situate în Târgu Jiu, judeţul Gorj. Reclamanta a solicitat în principal, anularea dispoziţiei, restituirea în natură a terenului de 497 mp expropriat prin Decretul 485/1983 şi acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate, iar în subsidiar modificarea dispoziţiei, în sensul acordării de despăgubiri şi pentru suprafaţa de 241 mp teren, asupra căreia pârâta nu s-a pronunţat.
Prin sentinţa civilă nr. 518 din 25 septembrie 2006, Tribunalul Gorj, secţia civilă a respins contestaţia, motivând în esenţă că reclamanta a solicitat despăgubiri pentru 256 mp şi nu pentru 497 mp cât solicită în contestaţie, iar prin dispoziţia contestată i s-a acordat tot ce a cerut.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 592 din 7 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa tribunalului, iar pe fond, a admis contestaţia şi a constatat că reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 497 mp şi construcţia demolată în suprafaţă de 153,20 mp, ambele situate în Târgu Jiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit tribunalul nu a luat în calcul întreaga suprafaţă de 497 mp, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Or, din cuprinsul Decretului nr. 485/1983 rezultă că autorii reclamantei au fost deposedaţi de suprafaţa de 497 mp.
Pe de altă parte, instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 247/2005 consacră principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilelor, iar instanţa de fond trebuia să analizeze posibilitatea restituirii în natură a imobilului şi nu să se limiteze la a motiva că cererea a fost formulată în sensul acordării de despăgubiri în echivalent.
La data de 22 mai 2007, reclamanta a formulat cerere prin care a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 592 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 772 lei, din care 700 lei reprezintă onorariu de expertiză, iar 72 lei cheltuieli cu transportul.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cadrul dezbaterilor a cerut obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, însă instanţa a omis să se pronunţe cu privire la acest capăt de cerere.
Prin Decizia nr. 684 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis în parte cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 592 din 7 mai 2007, în sensul că a dispus obligarea intimatului Primarul municipiului Târgu Jiu la plata către reclamantă a sumei de 702,1 lei, cheltuieli de judecată, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta, prin procurator, a depus la dosar, chiar la ultimul termen, chitanţa privind plata onorariului de expert în sumă de 702,1 lei, însă nu a depus nici un document cu privire la cheltuielile de transport.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Târgu Jiu, susţinând că în mod greşit s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată întrucât prin dispoziţia contestată i s-a acordat reclamantei tot ce a cerut, astfel că nu poate fi vorba de vreo culpă procesuală care să justifice acordarea cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Potrivit textului citat, la baza obligaţiei de plată a cheltuielilor efectuate în proces stă culpa procesuală, dedusă din sintagma „partea care cade în pretenţiuni". Prin urmare, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute de cealaltă parte, iar rezolvarea corectă a cererilor privind cheltuielile de judecată asigură repararea completă a pagubei suferite de partea care câştigă procesul.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea judecătorească de soluţionare a litigiului.
În speţă, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 592 din 7 mai 2007, a stabilit că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru teren în suprafaţă de 497 mp şi nu 256 mp cum este prevăzut în dispoziţia contestată, iar această decizie nu a fost recurata de pârât, astfel că reclamanta este partea câştigătoare care poate să pretindă cheltuielile făcute în proces. Rezultă că în mod corect s-a hotărât prin Decizia recurată obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în limita chitanţelor depuse la dosar
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 684 din 18 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3426/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2604/2008. Civil → |
|---|
