ICCJ. Decizia nr. 1941/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Argeș la data de 19 noiembrie 2002, reclamanții R.F., R.G., I.M. și H.E., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA acesta să fie obligat la plata sumei de 18.475 dolari SUA, reprezentând cuantumul despăgubirii ce urmează să-i fie acordate pentru suprafața de 739 mp (25 dolari SUA/mp), în echivalent în lei, la cursul zilei și cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 739 mp conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 3364 din 22 iulie 1993 emis de Comisia Locală de fond funciar Ștefănești, teren care le-a fost expropriat cu propunerea unui cuantum de despăgubiri în sumă de 4611 dolari SUA, însemnând 6,24 dolari SUA/mp.
Reclamanții au mai arătat că această sumă este derizorie având în vedere faptul că este un teren intravilan și că în această unitate administrativ-teritorială, în mod obișnuit terenurile au un preț de circulație mult mai mare.
Prin sentința civilă nr. 154 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Argeș, s-a admis acțiunea reclamanților și a fost obligată pârâta C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 17.736 dolari SUA reprezentând despăgubiri pentru terenul de 739 mp arabil extravilan situat în punctul Zăvoi - Ștefănești.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 417 R din 9 martie 2006 a Curții de Apel Pitești s-a admis recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, s-a casat sentința civilă nr. 154 din 26 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
în motivarea deciziei de casare s-a reținut că fiind vorba de o expropriere la soluționarea acțiunii era obligatorie participarea procurorului, ceea ce face ca hotărârea atacată să fie lovită de nulitate.
Rejudecând cauza, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 58 din 15 februarie 2007, a admis în parte acțiunea completată, formulată de reclamanți, a obligat pârâtul să plătească acestora suma de 31.038 Euro, cu titlu de despăgubiri acordate pentru terenul expropriat, în suprafață de 739 mp, situat în județul Argeș, identificat de expert I.I. în raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și la suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în rejudecare, a reținut următoarele:
Prin acțiunea precizatoare și completatoare, reclamanții au contestat și Hotărârea nr. 2 din 13 ianuarie 2005 prin care s-au stabilit despăgubirile.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se în esență, că în cadrul procedurii de expropriere, despăgubirile se acordă în baza unui raport de expertiză motivat și întemeiat; că s-a numit o comisie care s-a pronunțat asupra cuantumului despăgubirii și că nu este moral ca o persoană expropriată să fie avantajată față de ceilalți proprietari, care au fost despăgubiți cu aceeași sumă.
S-a mai reținut că în urma expertizei încuviințată și efectuată de inginer I.I. s-a stabilit suma de 31.038 Euro, în funcție de informațiile preluate de la notariate cu privire la prețurile pentru tranzacțiile imobiliare efectuate în zonă.
în final s-a reținut că deși pârâtul și-a desemnat un expert parte, acesta nu a participat la efectuarea lucrării și deși s-a amânat judecata cauzei pentru ca acesta să-și exprime punctul de vedere, acesta nu a procedat în acest sens și nici nu a făcut vreo probă din care să rezulte poziția pârâtei față de modalitatea de calcul și de cuantumul despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr. 256/A din 13 iunie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA și a obligat-o să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Criticile apelantei care privesc raportul de expertiză efectuat în cauză nu pot fi reținute deoarece acest raport de expertiză tehnică a fost pus în discuția părților, de către instanță, apelanta neexprimându-și un punct de vedere și neformulând obiectiuni la acesta.
Separat de aceasta s-a mai reținut că valoarea despăgubirilor reflectă realitatea, reprezentând valoarea reală a terenului la data exproprierii și daunele produse expropriatului conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în susținerea recursului s-a arătat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor instanța constituie o comisie de experți, că expertul I.I., numit de instanță, nu putea efectua raportul de expertiză, deoarece a fost expertul care a stabilit pentru companie suma ce reprezintă despăgubirea acordată conte statorului și că în acest fel hotărârea este nelegală iar actul de procedură întocmit este nul potrivit art. 105 C. proc. civ.
S-a mai susținut că în mod greșit s-a reținut că subscrisa ar fi achiesat la raportul de expertiză efectuat deoarece acesta nu a fost întocmit conform prevederilor legale.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată s-a susținut că nu-i poate fi reținută culpa sa procesuală pentru plata acestora.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică "pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Din verificarea actelor depuse de părți și a lucrărilor efectuate se constată că dispozițiile legale menționate nu au fost încălcate, astfel că nu subzistă motivul de nelegalitate invocat.
Recurenta reclamantă și-a desemnat cu întârziere expertul consilier (după 4 termene acordate de instanță pentru acest motiv) care deși convocat de 2 ori de către expertul numit de instanță, nu a înțeles să participe la efectuarea expertizei.
în aceste condiții nu se poate reține cu deplin temei că probele au fost administrate cu nesocotirea prevederilor legale aplicabile.
Astfel critica ce poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată, raportul de expertiză efectuat în cauză fiind efectuat în mod legal.
Referitor la greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, dispozițiile art. 274 C. proc. civ. prevăd la alin. (1) că partea care cade în pretențiuni să fie obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Or, față de conținutul acestor dispoziții instanța în mod legal 1-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți cu ocazia acestui proces.
Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2156/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1938/2008. Civil → |
|---|
