ICCJ. Decizia nr. 2811/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 676 din 10 decembrie 2003, Tribunalul Bacău a respins acțiunea în retrocedare teren formulată de reclamantul E.M., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului Bacău și Primăria municipiului Bacău, reținând că nu sunt incidente prevederile art. 35-36 din Legea nr. 33/1994, deoarece din terenul expropriat, în suprafață de 420 mp, pe suprafața de 195 mp se află pavilionul Secției pediatrie a Spitalului județean Bacău și aleile aferente. Terenul în suprafață de 24 mp este afectat de două cabluri subterane de 6 KV și 1 KV, iar suprafața de 2001 mp teren se află în curtea Spitalului județean Bacău, fiind spațiu verde.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 374/2004, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, iar, prin decizia civilă nr. 7959 din 13 octombrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că exproprierea terenului care face obiectul pricinii s-a făcut în scopul realizării ansamblului de locuințe "Zona sportivă", cu un număr de 480 apartamente, a unui număr de 16 apartamente în zona de locuințe "Republicii II", precum și a dotărilor comerciale, social-culturale și tehnico-edilitare aferente, iar, față de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel era datoare să stabilească dacă pe terenul a cărui retrocedare se cere au fost realizate lucrările prevăzute în decretul de expropriere.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 135 din 2 octombrie 2006, a admis apelul declarat de reclamantul E.G.M. și a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamant pentru restituirea suprafeței de 24 mp teren, identificată cu culoare galbenă A.B.C.D. în raportul de expertiză C.P. și pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor, pentru restul terenului, iar înalta Curte, prin decizia civilă nr. 2533 din 21 martie 2007, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia atacată și a trimis cauza la aceeași instanță, pentru rejudecare.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 348 din 8 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în tot sentința civilă nr. 676 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul că a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Instanța de apel a reținut că prin decizia nr. 53 din 4 iunie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți, s-a stabilit că dispozițiile art. 35 din Legea privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se interpretează în sensul că aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
A reținut instanța de apel, că decizia înaltei Curți este obligatorie, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ. și, pentru că reclamantul a introdus acțiunea la data de 6 martie 2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în prezenta cauză.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, în esență, a arătat că instanța de apel a respins acțiunea, invocând decizia nr. 53/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, însă o lege sau o decizie nu poate fi aplicată retroactiv, la acțiunea formulată în anul 2001.
Recurentul a susținut că a formulat acțiunea, deoarece Primăria municipiului Bacău nu a dat curs notificării transmisă în baza Legii nr. 10/2001, că a făcut cheltuieli cu acest proces care a durat o lungă perioadă de timp și că fiindu-i respinsă acțiunea "trebuie să o ia de la început".
Recursul va fi respins, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Susținerea recurentului că o lege ori o decizie nu poate fi aplicată retroactiv face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., însă în cauză nu sunt incidente prevederile acestui text.
Neretroactivitatea, consacrată prin art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 1 C. civ., privește normele juridice și nu deciziile înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, date în recursul în interesul legii care este reglementat de art. 329 C. proc. civ. Deciziile date în soluționarea recursurilor în interesul legii nu creează norme juridice noi.
Potrivit art. 329 C. proc. civ., scopul recursului în interesul legii este realizarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul țării, cu efecte numai pentru viitor, iar acest scop este realizat prin instituirea obligativității pentru instanțele judecătorești a dezlegării date problemelor de drept judecate.
Această dezlegare nu produce efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, însă este obligatorie pentru instanțele care se confruntă cu astfel de probleme după dezlegarea lor printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Or, în prezenta cauză, acțiunea întemeiată pe prevederile art. 35-36 din Legea nr. 33/1994 a fost înregistrată de recurentul-reclamant la data de 6 martie 2001, iar la data pronunțării deciziei atacate, problema de drept privind aplicarea art. 35 din Legea nr. 33/1994 fusese dezlegată de înalta Curte, Secțiile Unite, prin decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007, în sensul că textul nu se aplică acțiunilor introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001).
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2820/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2603/2008. Civil → |
|---|
