ICCJ. Decizia nr. 3042/2008. Civil
| Comentarii |
|
Reclamantul Cabinetul individual de avocatură B.V. a chemat în judecată pe pârâții SC V.A. SA Buzău, P.D. și C.C. și a solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziției de retrocedare nr. 107 din 10 aprilie 2003 emisă de prima pârâtă către pârâta P.D. a imobilului situat în Buzău.
Se motivează că imobilul în discuție a fost restituit prin Ordinul Prefectului pe numele pârâtului C.C. în anul 1991 și că între aceasta și reclamant a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare consfințită printr-o hotărâre judecătorească.
în cauză au formulat cerere de intervenție M.G. și M.C. Aceștia au susținut că sunt proprietarii imobilului în litigiu.
în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 630 din 29 mai 2007 admite excepția lipsei de interes invocată de pârâta P.D. privind pe reclamantul Cabinetul individual de avocatură B.V.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 421 din 16 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.V. în calitate de reprezentant al Cabinetului de avocatură B.V. A respins ca inadmisibilă contestația formulată de intimații M.G. și M.M.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs:
1. B.V., reprezentant legal al Cabinetului de Avocat "B.V.".
Se susține nelegalitatea dispoziției de retrocedare a imobilului deoarece P.D. nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului retrocedat și nici SC V.A. SA nu avea același imobil în evidențele sale contabile.
2. Intervenienții M.G. și M.M.
Se arată că în același perimetru se află casa pe care o ocupă, deși construită fără forme legale este totuși un bun propriu al lor.
Față de valoarea obiectului litigiului de 120.000.000 ROL această instanță a pus în discuția părților competența de soluționare a litigiului. Aceasta, întrucât în prezentul litigiu competența instanțelor nu se stabilește conform Legii nr. 10/2001 ci conform dreptului comun.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 competența de primă instanță aparține secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare numai în situația în care decizia sau după caz dispoziția este atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, adică de persoana care a formulat notificarea în temeiul legii citate.
Reclamantul din prezenta pricină este un terț față de dispoziția de retrocedare nr. 107 din 10 aprilie 2003 emisă de pârâta persoană juridică în favoarea pârâtei P.D., solicitând anularea dispoziției prin invocarea unui drept propriu asupra imobilului ce formează obiectul acesteia.
într-o atare situație, competența instanțelor de soluționare a litigiului se stabilește după regulile prevăzute la art. 1-4 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, reguli în vigoare la data soluționării cauzei în fond și apel.
Astfel nu tribunalul era competent să judece cauza în primă instanță deoarece acesta judeca procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (RON) sau 5 miliarde lei (ROL), art. 2 pct .l lit. b) C. proc. civ.. Competența de primă instanță aparținea deci judecătoriei, conform art. l pct. l C. proc. civ.
Pe cale de consecință nici curtea de apel nu era competentă să judece apelul ci Tribunalul potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Fată de cele mai sus arătate au fost admise ambele recursuri, au fost casate atât decizia Curții de Apel Ploiești cât și sentința Tribunalului Buzău și a fost trimisă cauza spre soluționare în primă instanță la Judecătoria Buzău.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2962/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2989/2008. Civil → |
|---|
