ICCJ. Decizia nr. 463/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2005 reclamanta L.M. a formulat contestație la executarea pornită în dosarul de executare nr. 245/2004 al Judecătoriei Constanța în baza procesului-verbal de distribuire a sumei de 250.000.000 lei întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc G.I.
Cererea s-a formulat în contradictoriu cu C.C., A.V.A.S. și Consiliul local Constanța.
Judecătoria Constanța prin sentința civilă nr. 7459 din 19 august 2005 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Judecătoria Mangalia prin sentința civilă nr. 1790 din 3 noiembrie 2005 și-a declinat la rândul ei competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 modificat prin art. 1919 din Legea nr. 409/2001.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 190 din 7 martie 2006 a admis recursul declarat de reclamantă și a modificat în parte sentința civilă nr. 1790 din 3 noiembrie 2005 a Judecătoriei Mangalia în sensul că a stabilit competența de soluționare a contestațiilor la executare în favoarea Curții de Apel Constanța.
Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 1/C din 25 ianuarie 2002 soluționând contestația la executare, a admis-o și a constatat nulitatea contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 20307 din 15 mai 1995 la notariatul de Stat Constanța și transcris în registrul imobiliar sub nr. 1820 din 15 mai 1995.
S-a dispus anularea parțială a procesului-verbal nr. 29504.190705.1000 din 19 iulie 2005 emis în dosarul de executare nr.295/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc G.G.I. prin redistribuirea sumei de 25.000 lei în cuantum de 200 lei către Biroul Executorului Judecătoresc G.G.I.; 710 lei către Consiliul local Constanța; 1812,71 lei creanță și 1217,45 lei debit către L.M.
Această sentință a fost îndreptată în temeiul art. 281 C. proc. civ. la cererea petentei L.M. în sensul că onorariul de executare al Biroului Executorului Judecătoresc G.G.I. este de 2000 Ron și nu 200 Ron, cum s-a trecut în dispozitivul sentinței civile nr. 1/C din 25 ianuarie 2007.
împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către A.V.A.S. în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
S-a criticat soluția instanței care nu a ținut cont de dispozițiile art. 7207C. proc. civ. și nu a observat natura comercială a cauzei izvorând din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
S-a arătat că obiectul dedus judecății se referă la constatarea nulității contractului de garanție imobiliară autentificat și transcris în Registrul imobilelor încheiat între C.C. și B.R.C.E.-B. S.A., ipotecă constituită pentru garantarea creditului acordat SC U. SRL.
Acțiunea s-a formulat în contradictoriu cu A.V.A.S. în calitate de cesionar al creanței pe care banca sus amintită a avut-o asupra debitului, societate comercială al cărei administrator și acționar era C.C.
S-a arătat că potrivit art. 32 din Ordonanța nr. 2/2001 cu excepția plângerilor la contravenție aplicate conform art. 76 din O.U.G. nr. 51/1998, toate celelalte cauze ce izvorăsc din acest din urmă act normativ sunt de natură comercială, ele privind acte sau fapte juridice în legătură cu încheierea, executarea sau cesiunea creanțelor bancare.
S-a mai invocat că a fost încălcat dreptul de apărare al recurentei față de împrejurarea că în toate citațiile ce s-au transmis la fond către A.V.A.S. este menționat drept obiect al procesului conflict de competență, încălcându-se în acest mod dispozițiile art. 85 și urm. C. proc. civ.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate se constată că aceasta este nelegală și netemeinică, astfel că recursul va fi admis pentru considerentele ce urmează.
Secția civilă a Curții de Apel Constanța și-a depășit competențele, soluționând cauza dedusă judecății, care, potrivit obiectului ei este o cauză de natură comercială și nu civilă.
în acest sens se reține că litigiul cu care instanțele au fost investite contestația la executare formulată de reclamanta L.M. vizează anularea unui contract de garanție imobiliară încheiat de fostul ei soț, C.C. cu B. SA Constanța.
Acest contract de garanție încheiat între C.C. în calitate de administrator și acționar al S.C. U. SRL și B.R.C.E. B. S.A. pentru creditul acordat unei societăți comerciale este de natură comercială în înțelesul pe care Codul comercial, în art. 3 pct. 11 îl dă, ca fapt de comerț, operațiilor bancare.
Ca urmare contestația la executarea pornită de petentă prin care aceasta a solicitat anularea contractului de garanție ipotecară mai sus amintit în contradictoriu cu A.V.A.S. în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1958 are la rândul ei natură comercială.
Actele încheiate în realizarea și garantarea creditelor bancare sunt acte de comerț, iar examinarea valabilității unor asemenea acte este dată în competența instanțelor comerciale.
Potrivit art. 3 C. proc. civ. nu se instituie în mod general o competență comercială în favoarea curților de apel. Dar potrivit art. 3 pct. 4 curtea de apel judecă în orice alte materii date prin lege de competența lor.
Competența în primă instanță a curții de apel este dată de O.U.G. nr. 51/1998, iar natura comercială a cauzei direcționează potrivit competenței speciale pe secții, soluționarea cauzei la secția comercială a curții.
Constatând că în cauză s-a pronunțat secția civilă a curții de apel cu încălcarea dispozițiilor de specializare a secțiilor, prevăzută de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, printr-o greșită interpretare a legii s-a pronunțat o hotărâre nelegală de o instanță necompetentă. Văzând dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., s-a casat decizia atacată, cauza a fost trimisă spre rejudecare la secția comercială a Curții de Apel Constanța.
| ← ICCJ. Decizia nr. 402/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 153/2008. Civil → |
|---|
