ICCJ. Decizia nr. 5026/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5026
Dosar nr. 9819/3/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 894 din 14 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta V.P., dispunând obligarea pârâtului Municipiul Bucureşti prin primarul general de a răspunde la notificarea formulată de reclamantă sub nr. 1850 din 9 aprilie 2001, prin emiterea unei dispoziţii motivate cu privire la cererea de restituire prin echivalent a terenului în suprafaţă de 345 mp, situat în Bucureşti.
În aplicarea art. 25 din Legea nr. 10/2001, instanţa a reţinut că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe asupra cererii de restituire în natură, obligaţie neîndeplinită de către pârât, care a rămas în pasivitate timp de cca. 6 ani de la data formulării notificării.
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de Municipiul Bucureşti, potrivit deciziei civile nr. 804 din 4 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Instanţa şi-a însuşit considerentele primei instanţe privind nesocotirea art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de către partea chemată în judecată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea cazului de modificare invocat, recurentul susţine că potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în înţelesul dat de Normele metodologice de aplicare a legii (pct. 23.1 şi pct. 28.1 din HG nr. 498/2003), termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare şi că, alături de notificare şi celelalte acte, Normele metodologice fac vorbire de necesitatea existenţei unei precizări a persoanei îndreptăţite la restituire în sensul că nu mai deţine probe, precizare ce condiţionează pârâtul în a se pronunţa asupra notificării.
Recursul nu este fondat.
Recurentul pârât nu a depus întâmpinare în primă instanţă şi nu a susţinut pe parcursul procesului, nici chiar prin motivele de recurs, faptul că neemiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării ar fi fost determinată de omisiunea depunerii de către petentă a actelor doveditoare.
Astfel, nu s-a contestat în prezenta cauză faptul că la data înregistrării notificării au fost depuse înscrisurile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Dimpotrivă, la solicitarea Tribunalului Bucureşti privind motivul pentru care notificarea nu a fost soluţionată, pârâtul a comunicat că dosarul administrativ este „nesoluţionat, deoarece a fost înaintat Direcţiei Evidenţa Imobiliară şi Cadastrală în vederea întocmirii notei de reconstituire, foto şi a situaţiei juridice, la data de 27 aprilie 2007" (ulterior promovării cererii de chemare în judecată).
În aceste condiţii, formula generică utilizată de recurent, în sensul că petenta reclamantă nu a depus o precizare în sensul că nu mai deţine probe, fără ca acesta să susţină necesitatea completării dosarului administrativ cu alte probe şi să facă dovada că petentei i s-ar fi comunicat care sunt înscrisurile suplimentare ce ar fi trebuit depuse de către aceasta, necesare pentru fundamentarea dispoziţiei prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, denotă nesocotirea obligaţiei de a emite dispoziţia motivată chiar din perspectiva dispoziţiilor HG nr. 498/2003 (invocate în recurs). Conform acestor dispoziţii, termenul de 60 de zile de la depunerea notificării şi a actelor pe care persoana îndreptăţită a înţeles să le folosească în susţinerea cererii poate fi prelungit doar cu acordul expres sau tacit al acesteia şi numai dacă persoana juridică notificată i-a comunicat în scris că documentaţia depusă este insuficientă.
Or, în speţă, ipoteza analizată nu se verifică, recurentul nesusţinând şi nedovedind că ar fi comunicat în scris titularilor notificării necesitatea completării documentaţiei cu alte eventuale înscrisuri doveditoare.
Pentru considerentele prezentate, în cauză nefiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 804 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5045/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5022/2008. Civil → |
|---|
