ICCJ. Decizia nr. 6289/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Hunedoara la data de 28 iulie 2006, contestatorii B.I.E.P. și I.Ș.O. au solicitat în contradictoriu cu Primăria orașului Hațeg anularea Dispoziției nr. 282/2006 emisă de primarul orașului Hațeg și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului situat în Hațeg, identificat în C.F. 6981 Hațeg nr. top 275, 276 necondiționat de rambursarea vreunei sume de bani. Reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 380/2007 din data de 7 septembrie 2007 Tribunalul Hunedoara a respins contestația, reținând că prin dispoziția nr. 282/2006 Primarul orașului Hațeg a dispus restituirea în natură către contestatori, ca persoane îndreptățite, a imobilului teren și construcții situat în Hațeg înscris în C.F. nr. 298 Hațeg nr. top 275, 276, condiționat de rambursarea sumei de 20.386 lei, reprezentând despăgubirile primite de proprietari la momentul exproprierii, actualizată cu coeficientul stabilit conform legislației în vigoare.
La baza dispoziției atacate a stat decizia civilă nr. 404/A/2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin decizia nr. 9339/20005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, și documentele de arhivă din dosarul nr. 39/1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Instanțele judecătorești au stabilit calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la reparațiunile prevăzute de Legea nr. 10/2001, situația imobilului notificat de către aceștia, modul de preluare la stat a imobilului prin expropriere în baza Decretului nr. 219/1964. Cu toate acestea instanțele nu au dispus direct restituirea imobilului și nici nu au impus condiții de restituire.
Primarul orașului Hațeg a respectat prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 la emiterea dispoziției de restituire condiționată de restituirea sumelor primite ca despăgubiri, actualizate, reținând că potrivit adresei nr. 543 din 24 octombrie 1964 a fostului Sfat Popular al Raionului Hațeg numita B.O. a primit despăgubiri de 44.000 lei (40.000 lei pentru construcție și 1,50 lei/mp pentru teren) inclusiv pentru cota de proprietate aparținând contestatorilor, care la acel moment erau minori și a semnat la 24 octombrie 1964 de primire a sumei.
Prima instanță a avut în vedere și faptul că potrivit Legii nr. 215/2001 primăriile sunt structuri funcționale fără personalitate juridică reprezentate de primari.
Nemulțumiți fiind, contestatorii au declarat apel împotriva hotărârii de mai sus solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul anulării dispoziției și obligarea pârâtului Primarul orașului Hațeg de a emite o noua dispoziție de restituire în natură a imobilului în litigiu necondiționată de rambursarea vreunei sume de bani, cu cheltuieli de judecată.
în motivare, contestatorii au susținut că prima instanță nu a dat eficiență deciziei civile nr. 404/A/2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 9339/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu fără însă a se face referire la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Contestatorii sunt nemulțumiți de plata despăgubirilor către B.O., susținând că actele la care se referă instanța de fond nu fac dovada plății: hotărârea nr. 39/1997 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995 prin care se respinge cererea contestatorilor de restituire în natură a imobilului; o înștiințare în care se amintește de exproprierea imobilului adresată Secției Financiare, un proces verbal în care se evaluează un imobil, care nu este identificat, adresa nr. 543 din 24 noiembrie 1964 a Sfatului Popular al Raionului Hațeg având ca destinatar Autoritatea Tutelara a Sfatului Popular Oraș Hațeg prin care se solicită avizarea plății sumei de 44.000 lei mamei contestatorilor, ca reprezentantă legală a acestora. Instanța a apreciat greșit că acest act face dovada plății. Apelanții apreciază că existența unei semnături pe înscris alăturat mențiunii "am primit" nu face dovada primirii sumei de bani, și se poate presupune ca s-a primit înscrisul.
Au mai susținut apelanții că adresa nu constituie o chitanță care să dovedească încasarea sumei de 44.000 lei și care trebuia eliberată de Secția Financiară în momentul plății, ci este doar solicitarea acordării unui aviz.
Pe cale de consecință apelanții susțin că nu există nicio dovada a faptului că s-a efectuat plata despăgubirii, astfel că exproprierea s-a făcut tară plată de despăgubiri impunându-se admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 1/A/2008 din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins apelul contestatorilor reținând următoarele:
prin decizia civilă nr. 404/A/2003 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de B.I.E.P. si I.Ș.O. împotriva sentinței civile nr. 303/2003 a Tribunalului Hunedoara și a schimbat sentința atacată în sensul anulării dispoziției nr. 298/2002 și obligării primarului orașului Hațeg să emită o noua dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în Hațeg jud. Hunedoara înscris în C.F. nr. 698 Hațeg nr. top 275, 276 în favoarea reclamanților, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului;
prin Dispoziția nr. 282/2006 Primarul orașului Hațeg a dispus restituirea în natură a imobilului de mai sus cu condiția rambursării sumei de 20.386 lei reprezentând valoarea despăgubirilor primite, actualizată, hotărârea a avut la bază decizia nr. 404/A/2003, irevocabilă pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia;
din adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului Hațeg adresată Secției financiare s-a constatat că în conformitate cu Decretul nr. 219/1964 s-a trecut în proprietatea statului de la B.O. imobilul compus din teren în suprafață de 1994,40 mp și construcția în suprafață de 480,43 mp situată în Hațeg. Procesul verbal încheiat la 22 septembrie 1964 explică tocmai modul în care au fost calculate despăgubirile pentru imobilul menționat în adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului Hațeg și s-a stabilit suma de 40.000 lei pentru construcție și 1,50 lei/mp de teren;
susținerea apelanților vizând faptul că imobilul pentru care s-au calculat despăgubirile prin procesul-verbal din 22 septembrie 1964 nu este identificat, s-a constatat a fi nefondată, față de împrejurarea că, incontestabil imobilul a fost identificat prin referire la adresa de expropriere emisă de Sfatul Popular către Secția financiară;
- la solicitarea instanței, a fost depusă la dosar copia cererii formulată de contestatorul B.I.E.P. către Comisia Locala de Aplicare a Legii nr. 112/1995, înregistrată sub nr. 1803 din 6 iunie 1996, în care solicită, alături de sora sa, contestatoarea, restituirea în natură a imobilului situat pe str. T., menționând că după anul 1963 mama lor, B.O. a fost obligată să semneze că este de acord să cedeze casa statului pentru care a primit o despăgubire foarte mică, în funcție de valoarea ADAS, și nu de valoarea reală.
Motivul referitor la faptul că prin hotărârile judecătorești irevocabile care au stat la baza restituirii în natură nu s-a dispus rambursarea sumei de bani, s-a constatat a fi nefondat întrucât instanța nu a analizat doar un aspect al solicitării reclamanților, respectiv posibilitatea restituirii în natură a imobilului și nu a dispus direct restituirea ci dimpotrivă, a obligat autoritatea competentă să procedeze la emiterea titlului de restituire, astfel că pârâtul a procedat legal condiționând restituirea imobilului în natură de restituirea sumelor primite cu titlu de despăgubiri așa cum prevede art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs contestatorii B.I.E.P. și I.Ș.O., invocând prevederile art. 299 și urm. C. proc. civ. precum și art. 11 pct. 1 alin. final din Legea nr. 10/2001.
Recurenții au reiterat criticile susținute și în fața Curții de Apel Alba-Iulia, susținând astfel, în esență, că hotărârile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, având în vedere că instanțele au dat o interpretare eronată dispozițiilor legale în materie și materialului probator administrat în cauza raportului juridic dedus judecații.
S-a susținut că instanța de fond în mod greșit a argumentat soluția dată prin invocarea alin. (1) din art. 11 al Legii nr. 10/2001 și anume că legiuitorul a impus la modul imperativ ca obligația de restituire în natură a imobilelor expropriate, să se facă sub condiția de rambursare a sumelor primite ca despăgubiri atâta vreme cât acest text nu permite nicio interpretare de natură subiectivă. Cu privire la instanța de apel se susține că a ignorat acordarea eficienței întregului pct. 1 al acestui articol alin. ultim care înfățișează clar situația rambursării sumei de bani, legată direct de condiționarea primirii efective a vreunei despăgubiri. Pe cale de consecință recurenții susțin că în speță nu s-a primit vreo sumă de bani cu titlu de despăgubiri iar contrariul nu a putut fi dovedit în nicio fază de judecată a litigiului. Mai mult se susține că pârâtul nu a putut să prezinte eventuale înscrisuri care să certifice primirea sumei de bani drept despăgubire.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții de admitere a contestației, vizând anularea Dispoziției nr. 282/2006 emisă de Primarul orașului Hațeg, iar pe cale de consecință, obligarea intimatului de a emite o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului în litigiu, în favoarea recurenților-reclamanți, necondiționată de rambursarea vreunei sume de bani, cu cheltuieli de judecată, pentru toate fazele procesuale, conform chitanțelor depuse la dosar.
Recursul declarat in cauză este nefondat.
Din întreg materialul probator, restituirea imobilului în litigiu către contestatori, ca persoane îndreptățite potrivit art. 3-4 din Legea nr. 10/2001 s-a făcut în temeiul unor hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Prin hotărârile judecătorești pronunțate, pe toate gradele de jurisdicție, s-a stabilit calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la reparațiunile prevăzute de Legea nr. 10/2001, precum și situația imobilului notificat de către aceștia, de a fi fost preluat de stat la modul abuziv, prin expropriere, conform Decretului nr. 219 din 29 mai 1964.
în consecință, Primarul orașului Hațeg nu avea cum să procedeze decât în conformitate cu legea.
Or, prin art. 11 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a reglementat cadrul juridic al restituirilor imobilelor preluate de stat în perioada de referință, prin expropriere.
Prin alin. (1) a acestui articol de lege, același legiuitor a impus, la modul imperativ, ca obligația de restituire în natură a imobilelor expropriate care nu au fost demolate sau înstrăinate legal și asupra cărora nu impietează alte prohibiții legale, să se facă sub condiția de rambursare a sumelor primite ca despăgubiri, actualizate cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
Sub acest aspect se constată că valoarea despăgubirilor actualizate nu a fost contestată.
Or, față de cele arătate, în mod evident, dispoziția atacată îndeplinește condițiile de legalitate.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscuta în actul normativ sau în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Din actele existente la dosarul cauzei, rezultă ca la 22 septembrie 1964 comisia de evaluare constituită în baza Decretului nr. 219/1964 a stabilit că, față de valoarea imobilului expropriat, despăgubirea cuvenită familiei B.(B.) este de 40.000 lei pentru construcție și de 1,50 lei/mp pentru teren.
De asemenea, adresa nr. 543 din 24 octombrie 1964 a fostului Sfat Popular al Raionului Hațeg atestă că s-au achitat despăgubiri de 44.000 lei, în mâna numitei B.O., inclusiv pentru cota parte de proprietate aparținând contestatorilor, care la momentul respectiv erau minori și că s-a semnat la 24 noiembrie 1964, pentru primirea acestei sume.
De altfel, este de notorietate ca exproprierile operate de stat, în perioada regimului comunist, ca metoda de apropriere a unor imobile se făcea cu plata de despăgubiri, însă valoarea acestora era modica.
Este de apreciat că, tocmai în considerarea acestei realități, legiuitorul a inclus în sfera imobilelor preluate abuziv, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și imobilele expropriate, stabilind în contul lor măsuri reparatorii în modalitățile prevăzute.
Se are în vedere că, potrivit Legii nr. 215/2001, primăriile sunt structuri funcționale fără personalitate juridică, fiind reprezentate prin primarii lor.
Or, din coroborarea actelor menționate (proces-verbal din 22 septembrie 1964, adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului Hațeg) cu mențiunea din cererea contestatorilor adresată Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995 și cu adresa nr. 543 din 24 noiembrie 1964, în care se solicită Autorității Tutelare a Sfatului Popular Hațeg acordul pentru plata despăgubirii cuvenite contestatorilor, la acea dată minori, mamei lor B.O., adresă care poartă mențiunea "am primit" însoțită de semnătura mamei(necontestata de apelanți), fac dovada deplină a faptului plății despăgubirilor de 44.000 lei pentru imobilul în litigiu. împrejurarea că nu exista o chitanță special emisă în acest scop de a consemna plata despăgubirii către B.O., nu este de natura a înlătura actele menționate și care coroborate probează plata.
Ca atare pentru considerentele expuse , recursul declarat in cauză se privește ca nefondat și in baza art. 312 C. proc. civ. a fost respins in consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6744/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6235/2008. Civil → |
|---|
