ICCJ. Decizia nr. 6306/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 28 februarie 2008 reclamantele S.A.M. și I.A.D. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamante a drepturilor bănești, inclusiv a dobânzii legale calculate pentru aceste sume la data plății efective, reprezentând sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data încadrării în muncă (1 septembrie 2005 pentru S.A. și 7 decembrie 2005 pentru I.A.) și până la data de 1 aprilie 2006.
Reclamantele au arătat în motivarea acțiunii că O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, modificată și completată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut prin art. 11, alin. (1) că, "Judecătorii care compun complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară", iar alin. (2) din aceeași lege a prevăzut același spor pentru procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și pentru cei care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție. Au susținut reclamantele că acest act normativ nu prevede nici un criteriu pe baza căruia se face o asemenea diferență între magistrații care fac urmărire penală sau judecă unele cauze de corupție și celelalte categorii de magistrați. Totodată au arătat că O.U.G. nr. 24 din 21 aprilie 2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a "funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției a accentuat inechitatea și discriminarea dintre diferitele categorii de magistrați, în sensul că art. 28 alin. (4) a prevăzut că procurorii din cadrul PNA și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară.
Pe cale de consecință reclamantele au considerat că astfel de practici adoptate de executiv și de legiuitor încalcă în mod flagrant egalitatea în drepturi, astfel cum este consacrată de Constituția României în art. 16 alin. (1) și (2).
Prin sentința civilă nr. 577 din 19 martie 2008 Tribunalul Călărași, secția civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele S.A.M. și I.A.D., fiind obligați pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași să plătească sumele cuvenite cu titlu de despăgubiri, reprezentând spor de 40 % din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 1 septembrie 2005 - 1 aprilie 2006 pentru reclamanta S.A.M. și perioada 7 decembrie 2005 - 1 aprilie 2006 pentru reclamanta I.A.D., sume ce s-a dispus a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în cauză s-a făcut dovada discriminării directe iar dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 177/2002 intrată în vigoare începând cu data de 01 martie 2003, O.U.G. nr. 24/2004 aprobată prin Legea nr. 601/2004 [art. 28 alin. (5)] și art. 24 alin. (4) din Legea nr. 508/2004 "judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție", precum și procurorii și judecătorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, beneficiază de un spor de 30% și respective în prezent de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară. Sporurile s-au acordat începând cu data de 01 martie 2003 conform art. 11 din O.U.G. nr. 177/2002 și potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 508/2004, începând cu 01 ianuarie 2005, nu au la bază un criteriu obiectiv între judecătorii ce participă la judecarea cauzelor de corupție ori a celor în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și ceilalți judecători, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.
S-a reținut incidența dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. i) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul (3) al art. l din actul normativ menționat prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile și împrejurarea că prin sporurile de 30% și 40% s-a creat o discriminare între judecători după criteriul categoriei sociale.
De altfel s-a statuat și asupra Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și decizia VI din 15 ianuarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în termen legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Călărași a declarat recurs înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 1 iulie 2008, critica vizând nepronunțarea instanței de fond asupra excepției inadmisibilității invocată de acest pârât, solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 577 din 19 martie 2008 a Tribunalului Călărași în sensul respingerii acțiunii față de Statul Român.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că Statul Român nu poate fi titular de obligații în raportul juridic de față întrucât potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct.48 din H.G. nr. 386 din 25 aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor în fața instanțelor de judecată în situații în care Statul Român participă nemijlocit iar în situația de față acesta nu este și nu poate fi subiect de drepturi și obligații ce izvorăsc dintr-un raport juridic ale cărui subiecte sunt reclamantele.
Verificând legalitatea deciziei recurate înalta Curte, în raport de criticile formulate, va admite recursul, pentru motivele ce succed:
Potrivit art. 22 pct. 1 din Legea nr. 50/2002 privind finanțele publice, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu este direct plătitor al drepturilor sal ari ale pretinse de reclamanți.
Reclamanții din prezentul litigiu nu se află în raporturi juridice directe cu Ministerul Economiei și Finanțelor, raporturi în temeiul cărora acest minister să fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
în raport cu aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată și ca atare va fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 577 din data de 19 martie 2008 a Tribunalului Călărași, secția civilă, și se va casa sentința recurată numai cu privire la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor, la plata despăgubirilor bănești, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantelor S.A.M. și I.A.D. față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7170/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6323/2008. Civil → |
|---|
