ICCJ. Decizia nr. 6809/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5708/C din 10 noiembrie 2005 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul A.T., în calitate de mandatar al numitului T.P., a solicitat anularea dispoziției nr. 4035 din 10 octombrie 2005, emisă de Primarul municipiului Oradea, prin care a fost respinsă notificarea formulată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prima solicitare de atribuire a terenului conform Legii nr. 18/1991 a fost formulată de socrul său P.T., că, prin notificarea nr. 597/2001 din 13 august 2001, a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, notificarea fiind însoțită de actele doveditoare prin care s-a demonstrat dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat și conținând, chiar dacă indirect, manifestarea de voință a persoanei îndreptățite de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
A mai menționat mandatarul reclamantului în cuprinsul acțiunii formulate că, această notificare a fost formulată pe numele său, însă în vederea realizării drepturilor proprietarului P.T., invocând în acest sens că, în baza contractului de întreținere încheiat cu acesta, îi revenea nu numai obligația morală și legală de a asigura întreținerea socrilor săi, dar și aceea de a asigura apărarea dreptului acestora de acces la justiție.
în concluzie, s-a menționat în cuprinsul acțiunii formulate, dispoziția de respingere a notificării este nelegală, fiind invocate în drept dispozițiile art. 3,art. 21,art. 22,art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 589/C din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Bihor, a fost admisă contestația formulată de A.T. în reprezentarea reclamantului T.P., decedat în cursul procesului, continuat de moștenitoarea A.F. și T.F. prin același mandatar, în contradictoriu cu Instituția Primarului Municipiului Oradea și în consecință, s-a dispus anularea dispoziției nr. 4035 din 10 octombrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Oradea, prin care a fost respinsă notificarea formulată.
A fost obligat Primarul Municipiului Oradea la emiterea unei noi dispoziții motivate de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în favoarea moștenitorilor defunctului T.P., pentru imobilul solicitat de acesta prin notificarea nr. 597 din 13 august 2001, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele :
Prin dispoziția de respingere a notificării nr. 4035 din 10 octombrie 2005, emisă de primarul municipiului Oradea, a fost respinsă notificarea nr. 597 din 13 august 2001 formulată de petentul A.T., motivat de faptul că acesta nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat și nu a fost dovedită calitatea sa de moștenitor.
Notificarea a fost depusă de către A.T., fără a se menționa în cuprinsul acesteia calitatea de mandatar al persoanei îndreptățite, însă, raportat la toate demersurile făcute până în momentul soluționării cererii, rezultă că acesta a acționat în calitate de mandatar al persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, respectiv în numele acesteia și pentru realizarea drepturilor reclamantului T.P.
Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 589 din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Bihor a fost admis de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr. 23 din 13 februarie 2007 și, în consecință, a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza la Tribunalul Bihor pentru rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că titularul dreptului nu numai că nu a fost citat în proces, dar nici nu a figurat ca parte, calitatea de reclamant având-o mandatarul acestuia, mai mult chiar, deși nici nu s-a făcut dovada decesului acestuia și a calității de moștenitoare a numitelor A.F. și T.F., hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu și cu acestea, fiind obligat intimatul să acorde despăgubiri în favoarea unor persoane care nu au figurat ca părți în cauză.
în rejudecare, Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 45 A din 12 martie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 629/C din 20 septembrie 2007 a Tribunalului Bihor, reținând următoarele:
Apelantul nu a făcut dovada susținerii că T.P., socrul reclamantului, deținea doar un drept de folosință veșnică asupra terenului, astfel că, în urma exproprierii, patrimoniul persoanei expropriate a suferit doar pierderea contravalorii construcției, nu și a suprafeței de teren respective.
Faptul exproprierii nu a fost contestat, astfel încât operează o prezumție de proprietate asupra întregului imobil în favoarea titularului expropriat.
Preluarea de către stat a suprafeței de teren menționată s-a făcut în mod abuziv.
împotriva deciziei civile nr. 45 A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Oradea, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și considerând criticabilă soluția pronunțată sub următoarele aspecte:
Din C.F. nr. 2978 Seleuș rezultă că terenul a fost proprietatea Statului Român din anul 1958, T.P. având doar un drept de folosință veșnică, notat în anul 1985.
Notificatorul este fost proprietar tabular doar asupra casei, fapt confirmat și de adresa nr. 2181/2003 a RA A. Oradea, care atestă valoarea despăgubirilor primite la data exproprierii, despăgubiri acordate doar pentru construcții.
Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, se constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente :
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii [art. 3 alin. (1)]; ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi [art. 3 alin. (2)]; de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite [art. 4 alin. (2)].
Prin criticile formulate, recurentul reiterează de fapt susținerile formulate în apel și asupra cărora instanța de apel în mod corect s-a pronunțat în sensul că acesta nu a făcut dovada că T.P., socrul reclamantului, deținea doar un drept de folosință veșnică și nu de proprietate asupra terenului în litigiu.
Prin notificarea formulată, A.T., în calitate de mandatar al persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, depunând în susținerea notificării, acte doveditoare.
Nici cu ocazia judecății în fond și nici cu ocazia judecării apelului, pârâtul nu a contestat că preluarea de către stat a imobilului în litigiu s-a făcut în mod abuziv, astfel că, în mod corect a reținut instanța de apel că, astfel, operează prezumția de proprietate asupra întregului imobil în favoarea titularului care a fost expropriat, astfel că și măsurile reparatorii trebuie să se refere la întregul imobil.
Astfel fiind, constatându-se neincidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și faptul că celelalte susțineri cuprinse în cererea de recurs vizează eventual motive de netemeinicie și nu de nelegalitate a deciziei atacate, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6323/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6744/2008. Civil → |
|---|
