ICCJ. Decizia nr. 6323/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 31 octombrie 2007, reclamanții D.V., P.P., P.F., L.D., S.L., M.F.I., C.A.A., D.C. și S.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Călărași și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01 noiembrie 2004 - 01 noiembrie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, precum și în continuare acordarea acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate și obligarea, în solidar, a acelorași pârâți să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a sumelor datorate de cei trei pârâți pentru perioadele susmenționate, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Lehliu Gară și că art. 6 alin. (2) C. muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Au mai susținut că O.G. nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin Legea nr. 27/2004, în art. 1 alin. (2) statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală și că potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, invocându-se totodată și art. 53 din Constituția României, referindu-se la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în alin. (2) prevede: "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv O.G. nr. 83/2000, s-a prevăzut că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, de aceeași indemnizație beneficiind și conducătorii de carte funciară, astfel că personalul auxiliar de specialitate din componența judecătoriilor, în afara celor de la executări penale și a celor din cadrul falimentelor, este tratat inegal din punct de vedere al salarizării, discriminat fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, în vederea egalității de tratament, se impune acordarea drepturilor salariale solicitate întrucât îndeplinește în virtutea funcțiilor, o muncă egală cu primii și trebuie să beneficieze de toate sporurile acordate acestora, eliminând astfel discriminarea prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume salariu egal la muncă egală.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2852 din data de 20 decembrie 2007 Tribunalul Călărași, secția civilă, a respins acțiunea reclamanților D.V., P.P., P.F., L.D., S.L., M.F.I., C.A.A., D.C. și S.A., ca neîntemeiată, reținând următoarele:
- potrivit art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisei de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salanul brut, calculată în raport de timpul efectiv lucrat.
- din redactarea textului de lege sus-menționat rezultă că de indemnizația lunară de 10% beneficiază numai o anumită parte a personalului auxiliar, care îndeplinește în plus o serie de alte activități, față de activitățile îndeplinite de restul grefierilor, astfel că respectiva indemnizație reprezintă contraprestația muncii suplimentare depuse de personalul enumerat expres de acest text de lege iar în cazul de față însăși reclamantele recunosc că nu se încadrează în categoria acestor grefieri.
- art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 nu este discriminatoriu si nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României și pe cele ale art. 23 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit cărora "toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală" întrucât instituirea sporului de 10% în favoarea numai a unor categorii de grefieri a avut în vedere faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară o muncă egală, aflându-se deci în situații diferite iar a acorda tuturor acest spor, indiferent dacă execută sau nu activități în plus față de specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți grefierii, ar conduce într-adevăr la o încălcare a principiului salariu egal pentru muncă egală, aspect asupra căruia s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 333 din 8 octombrie 2007, reținând că fapta de a nu acorda indemnizația respectivă tuturor grefierilor nu este discriminatorie conform O.G. nr. 137/2000.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 25 iunie 2008, în temeiul art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 75 din 11 iunie 2008 a trimis recursul declarat de reclamanți la înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.
Investită fiind cu soluționarea recursului declarat de reclamanții S.L. (fostă M.), M.F.I., P.F., P.P., L.D., D.V., C.A.A., D.C., S.A. împotriva deciziei nr. 2852 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Călărași, înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea recursului împotriva hotărârii pronunțate în dosarul nr. 2877/116/2007 a Tribunalului Călărași și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată invocându-se în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în esență se susține că instanța de fond a greșit când a apreciat fondul problemei, existând de fapt o stare de discriminare în cadrul personalului auxiliar.
Verificând legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate, înalta Curte constata ca recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente.
Art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996, dispune că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisei de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut , calculată în raport de timpul efectiv lucrat.
Din coroborarea dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 cu cele ale art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 rezultă că beneficiază de procentul de 10%, numai personalul auxiliar expres prevăzut în actele normative menționate, respectiv grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, acelor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, conducătorii de carte funciară și numai în raport de timpul efectiv lucrat. Or, din adresa nr. 2877/116/2007 emisă și comunicată de pârâtul Tribunalul Călărași pentru termenul de judecată din 20 decembrie 2007, ( fila 71 dosar fond) rezultă că niciunul dintre reclamanți nu îndeplinește atribuții privind efectuarea unor acte prevăzute de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996.
Față de dispozițiile menționate cât și față de procedura concretă în care se poate acorda indemnizația de 10%, personalul auxiliar de specialitate care nu participă la activitățile prevăzute în aceste dispoziții nu poate beneficia de procentul în discuție.
Ca atare pentru considerentele expuse , recursul declarat in cauză se privește ca nefondat și in baza art. 312 C. proc. civ. a fost respins in consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6306/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6809/2008. Civil → |
|---|
