ICCJ. Decizia nr. 6407/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamanții G.G.A., I.G., I.I. și M.M.C. au chemat în judecată pârâta SC M. SA pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 13 din 18 februarie 2005 emisă de pârâtă cu obligarea acesteia la restituirea în natură a apartamentului nr. 5, et. 2 din H.A. situat în stațiunea Mamaia, județul Constanța, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata de despăgubiri bănești, calculate la valoarea actuală de circulație a bunului.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorul acestora, G.G. a dobândit în proprietate apartamentului în litigiu în baza actului de vânzare-cumpărare încheiat la 3 martie 1943, vânzător fiind societate anonimă E.
Prin decizia nr. 19 din 18 februarie 2005, pârâta a respins cererea de restituire în natură a apartamentului în litigiu, făcând o ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, la valoarea de 4274 Euro.
Pârâta SC M. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât în speță sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind transformat, astfel încât a devenit unul nou în raport cu cel preluat.
A mai învederată, că în prezent, H.A. este supus procedurilor de privatizare și funcționează în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, cu o durată de 10 ani începând cu anul 2000, utilizatorul fiind SC C. LCL SRL.
în ședința publică din 25 ianuarie 2006, SC C. LCL SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat, în situația restituirii în natură a imobilului, să se constate că apartamentul în litigiu a făcut obiectul contractului de asociere în participațiune nr. 5114 din 28 noiembrie 1990 încheiat între SC M. SA și SC C. LCL SRL, transformat în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 10 din 14 aprilie 2000; să se constate că a efectuat lucrări necesare și utile la H.A., în valoare de 5000 RON, obligarea reclamanților la plata acestei sume și instituirea unui drept de retenție până la achitarea creanței.
Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2006, instanța de fond, a respins în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC C. LCL SRL.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 925 din 25 aprilie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanții G.G.A., I.G., I.I. și M.M.C., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA și în consecință.
A anulat decizia nr.19 din 18 februarie 2000 emisă de pârâta SC M. SA, obligând-o să restituie în natură reclamanților imobil, apartamentul nr. 5, et. 5 H.A., situat în stațiunea Mamaia.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 500 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, în esență, că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituirea imobilului în litigiu cât și a dreptului de proprietate asupra acestuia.
A constatat că în speță sunt incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001, și nu cele prevăzute de art. 18 lit. c) din aceiași lege, astfel încât imobilul poate fi restituit în natură.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta SC M. SA și intervenienta SC C. LCL SRL.
Pârâta apelantă a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică întrucât reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și că imobilul a fost transformat într-unul nou, fiind incidente dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
SC C. LCL SRL a criticat hotărârea pronunțată prin aceea că în mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu prin încheierea din 22 februarie 2005 întrucât în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 49 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 246/C din 1 noiembrie 2006, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâta SC M. SA și SC C. LCL SRL.
Referitor la apelul declarat de pârâta SC M. SA, curtea de apel a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, imobilul în litigiu nu a fost transformat astfel încât să devină un imobil nou față de cel preluat, păstrându-se structura și funcționalitatea și după reamenajarea hotelului.
Pârâta apelantă a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite a intimaților-reclamanți prin decizia nr. 19 din 18 februarie 2005, astfel că susținerea acesteia că nu ar fi proprietarii imobilului a fost înlăturată.
în ceea ce privește incidența art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, curtea de apel, a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că actul juridic respectiv, contractul de leasing nu constituie un act de înstrăinare, astfel că nu pot fi aplicate aceste dispoziții.
Critica apelantei SC C. LCL SRL cu privire la respingerea cererii de intervenție în interes propriu a fost respinsă întrucât procedura Legii nr. 10/2001 este o procedură specială prin care se valorifică exclusiv drepturile persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, apelanta aflându-se într-un raport contractual cu SC M. SA , izvorât din contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâta SC M. și intervenienta în interes propriu SC C. LCL SRL Constanța.
în dezvoltarea susținerilor încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta pârâtă SC M. SA, a susținut că reclamanții-intimați nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigii, întrucât nu au depus la dosarul cauzei, procesul verbal de predare- primire, care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului.
Convenția de construire încheiată între societatea de antrepriză E. pe de o parte și autorul reclamanților pe de altă parte, reprezintă un contract de antrepriză.
Reclamanții nu au prezentat schițe, planuri de identificare a spațiului atât în structura actuală a hotelului cât și la momentul edificării blocului E.
A mai arătat recurenta că în mod greșit ambele instanțe au apreciat că imobilul nu a fost transformat, în raport de dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Recurenta a mai invocat ca motiv de recurs, incidența dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, susținând faptul că actele juridice de înstrăinare care au avut ca obiect H.A., nu au fost contestate și nici anulate de către intimații reclamanți, referindu-se la contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 10/2000.
Recurenta SC C. LCL SRL Constanța a invocat ca motiv de recurs prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, greșita aplicare a prevederilor art. 49 C. proc. civ., respingând cererea de intervenție ca lipsită de interes în raport de recunoașterea dreptului de retenție asupra apartamentului până la achitarea de către reclamanți a creanței ce va fi stabilită de instanță.
La termenul din 24 ianuarie 2008, intimații-reclamanți au depus o convenție autentificată prin care au înțeles să stingă litigiul dintre aceștia și intervenienta SC C. LCL SRL Constanța cu privire la investițiile efectuate la apartamentul în cauză.
Criticile formulate permit încadrarea recursurilor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Transferul dreptului de proprietate de la vânzător la autorul intimaților reclamanți a avut loc în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 3 martie 1943, conform principiului consensualismului, iar nu de la data semnării procesului verbal de predare- primire, cum greșit susține pârâta recurentă SC M. SA.
Nici critica vizând incidența în speță a prevederilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu este fondată.
în speță, la cererea intimaților-reclamanți a fost efectuat un raport de expertiză tehnică care a avut ca principal obiectiv identificarea imobilului, necontestat în apel, care a stabilit faptul că garsoniera este identificată cu numărul 201, iar suprafața utilă rezultată de 19,67 mp, nu s-a modificat semnificativ față de cea înscrisă în actul de vânzare-cumpărare, de 19,76 mp.
Contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 10/2000 încheiat între SC M. SA și SC C. LCL SRL nu intră sub incidența art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nefiind un act de înstrăinare, ci un act juridic care excede sferei de aplicare a legii speciale.
Criticile invocate de SC C. LCL SRL Constanța sunt de asemenea nefondate.
Recurenta și-a justificat interesul invocând prevederile art. 14 din Legea nr.10/2001, text de lege care se referă în mod strict și limitativ, la categoriile de acte juridice în cazul cărora intervine instituția subrogației noului proprietar în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, nefiind cazul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare înregistrat sub nr. 10/2000.
Pe de altă parte, în procedura Legii nr. 10/2001 se pot valorifica numai drepturile chiriașilor la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință și nu a altor categorii de deținători ai bunului restituit astfel că eventualele pretenții ale acestor deținători pot fi valorificate pe calea dreptului comun.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6614/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6237/2008. Civil → |
|---|
