ICCJ. Decizia nr. 6520/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6520
Dosar nr. 19842/3/200.
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1778 din 16 noiembrie 2002 a respins contestaţiile formulate de reclamantele C.S.R., R.M.E. şi N.A.M. împotriva deciziilor nr. 31 şi 32 din 10 iulie 2001 şi nr. 279 din 18 octombrie 2001 emise de RA L., succedată de RA A.P.P.S., ca fiind introduse de persoane fără legitimare procesuală activă.
Capătul de cerere privind contestaţia formulată de N.A.M. a fost disjuns deoarece pârâta nu a înaintat şi pentru această parte, documentaţia care a stat la baza soluţionării notificării.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantele nu au prezentat certificatele de moştenitor prin intermediul cărora să facă dovada că ar avea calitatea de moştenitoare ale cumpărătorilor terenului în litigiu.
Apelurile declarate de reclamante împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 436 A din 19 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs reclamantele C.S.R., R.M.E. şi N.A.M. care au susţinut că în mod greşit instanţele au reţinut lipsa lor de legitimare procesuală activă şi au cerut ca pârâta să fie obligată la restituirea in natură a terenului în cotele succesorale pe care le probează fiecare reclamantă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 10182 din 7 decembrie 2005 a admis recursul, a casat ambele hotărâri pronunţate în cauză şi a trimis dosarul spre rejudecare la instanţa de fond, reţinând că reclamantele s-au legitimat activ în instanţă cu certificatele de moştenitor nr. 973 din 22 decembrie 1971 emis de notariatul de Stat al sectorului 3, nr. 1042 din 2 septembrie 1991 emis de Notariatul de Stat SAI şi nr. 47 din 14 iunie 2004 eliberat de BNP Asociaţi R.D. şi M.P. S-a mai reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 10/2001, potrivit cărora, în situaţia în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, dreptul de proprietate se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun.
Rejudecănd fondul cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a V civilă, prin sentinţa nr. 1343 din 7 noiembrie 2006 a disjuns judecarea contestaţiei formulată de N.A.M. împotriva deciziei nr. 279/2001 emisă de pârâtă, a admis contestaţiile formulate de reclamantele C.A.R. şi R.M.E., a anulat deciziile nr. 31 şi 32 din 10 iulie 2001 emise de pârâtă şi a obligat pârâta RA A.P.P.S. să emită decizii de restituire în natură a imobilului către aceste reclamante, în cote ideale, respectiv 9/32 pentru reclamanta C.S.R. şi 3/16 pentru R.M.E.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 14001 din 28 mai 1943 de Tribunalul Ilfov, autorii E.G.B., G.G. şi N.S. au cumpărat, primii doi, cota de ¾ şi cea de-a treia, cota de ¼ din imobilul teren în suprafaţă de 2725 mp şi construcţie situat în Bucureşti.
Moştenitorii lui G.G. au fost G.O. cu o cotă de ½, B.E. şi N.N.D., cu cote de câte ¼, conform certificatului de moştenitor nr. 973/1971. B.E. a avut ca moştenitoare pe R.E. şi N.N.D., surori, cu câte o cotă de ½, conform certificatului de moştenitor nr. 803/1981.
Moştenitoarea autoarei G.O. este R.M.E. conform certificatului de moştenitor nr. 1042/1991.
Reclamantele C.S.R. şi N.A.M. sunt fiicele autoarei N.N.D.
Din certificatul de moştenitor nr. 47 din 14 iunie 2004 rezultă că moştenitorii autoarei N.N.D. au fost N.N., C.S.R. şi N.A.M.
Cotele ideale de proprietate au fost stabilite potrivit dreptului comun, avându-se în vedere şi prevederile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001.
Întrucât, în cauză, nu s-a făcut dovada că R.E., sau moştenitorii acesteia, ar fi formulat notificare, instanţa a constatat că de cota sa parte beneficiază ceilalţi moştenitori care au formulat cereri de restituire.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta RA A.P.P.S. învederând că imobilul nu a fost identificat prin raportul de expertiză topo, motiv pentru care este necesar a se administra o nouă expertiză topo. In motivarea apelului s-a mai susţinut că terenul nu este liber, pe el fiind amplasate construcţii noi în suprafaţă de 520,09 mp, iar suprafaţa de curte are 2107,35 mp. Pe teren se află şi o parte din terasa clădirii ce adăposteşte Ambasada SUA, iar prin restituirea terenului funcţionalitatea construcţiei ar fi grav afectată. De asemenea, nu se poate restitui toată suprafaţa de 2725 mp, deoarece în procesul verbal de înscriere în C.F. a fost trecută doar suprafaţa de 2606 mp, cu 119 mp mai puţin.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 68 A din 4 februarie 2008 a respins apelul, reţinând că terenul nu trebuie diminuat cu suprafaţa de 119 mp, întrucât expertiza topo efectuată în cauză a identificat în mod cert că terenul are 2627,44 mp, suprafaţă care a fost luată în considerare la stabilirea cotelor reclamantelor. De altfel, suprafaţa reală de teren ce face obiectul restituirii, nu poate rezulta din procesul verbal de înscriere în C.F., ci numai din titlul de proprietate.
În cauză nu este necesar a se efectua o nouă expertiză topo, deoarece în raportul de expertiză depus la dosar se menţionează clar vecinătăţile terenului. Restituirea terenului s-a realizat în cote ideale de drept, astfel că în mod necesar se va efectua o nouă expertiză în acţiunea de ieşire din indiviziune.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv:
- nu se poate restitui decât suprafaţa de 2606 mp, care a fost înscrisă în anul 1944 în C.F., diferenţa de 119 mp ar fi putut fi vândută de autorii reclamantelor
- imobilul nu a fost identificat prin expertiza topo efectuată
-terenul nu poate fi restituit în natură întrucât pe el sunt amplasate
construcţii noi în suprafaţă de 520,09 mp.
Recursul nu este fondat.
Procesul verbal de înscriere în C.F. nr. 3155 din 14 octombrie 1944 nu are nici o relevanţă în stabilirea suprafeţei reale de teren, atât timp cât, în cauză instanţa a. stabilit cotele ideale de drept ale fiecărei reclamante în funcţie de suprafaţa de 2627,44 mp determinată de către expertul desemnat de instanţă.
Raportul de expertiză topo a mai concluzionat, fila 115a primului dosar de fond, că terenul este compus din 520,09 mp construcţii şi 2107,35 mp curte, având următoarele vecinătăţi: la N imobilul de la nr. 14A pe str. B.D. pe o lungime de 24,96 m şi fostul imobil nr. 21 din sos. K., la E sos. K., la S fostul imobil nr. 17 din sos. K., iar la V str. B.D., deci, a indicat toate elementele necesare pentru identificarea terenului, respectiv suprafaţa, construcţia edificată şi vecinătăţile. Faptul că expertul nu a indicat numele proprietarilor actuali ai imobilelor învecinate nu poate conduce la concluzia că terenul nu a fost identificat.
Recurenta nu a formulat, în termenul legal, obiecţiuni la acest raport de expertiză şi nici nu a solicitat, cu ocazia rejudecării fondului cauzei, o nouă probă cu expertiză topo pentru identificarea terenului, astfel încât, în faţa instanţei de apel nu mai putea cere încuviinţarea expertizei, conform dispoziţiilor art. 292 C. proc. civ.
Cât priveşte construcţia nou edificată pe teren, în suprafaţă de 520,09 mp, este de menţionat faptul că la momentul începerii edificării ei reclamantele au adresat două notificări recurentei, depuse în primul dosar al instanţei de fond la filele 69 şi 73, prin care au cerut încetarea lucrărilor întrucât terenul face obiectul Legii 10/2001. Recurenta nu a ţinut cont însă de aceste notificări şi a continuat lucrările, fiind de rea credinţă.
Faţă de aceste considerente recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 68 A din 4 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2249/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6810/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
