ICCJ. Decizia nr. 7025/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 25 ianuarie 2005, reclamanta M.M. a chemat în judecată Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și Consiliul Local al Municipiului Pitești, pentru a fi obligați la stabilirea despăgubirilor pentru imobilul teren, în sumă de 350 mp situat în Pitești, în sumă de 1.205.926.805 lei.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că i s-a oferit cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat suma de 217.932.518 lei, contestată ca fiind prea mică în raport de valoarea reală a imobilului.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 147 din 11 octombrie 2005, a admis acțiunea reclamantei și a constatat că aceasta este îndreptățită la despăgubiri în sumă 479.160.000 lei.
Apelurile declarate de părți împotriva sentinței menționate au fost admise prin decizia civilă nr. 51 pronunțată de Curtea de Apel Pitești la 31 martie 2006, casându-se hotărârea primei instanțe pentru neparticiparea procurorului conform art. 23 din Legea nr. 53/1994.
După casarea cu trimitere spre rejudecare a fost pronunțată sentința civilă nr. 113 din 17 aprilie 2007, prin care s-a admis în parte acțiunea, constatându-se că reclamanta este îndreptățită la plata de despăgubiri în sumă de 105.518 RON.
Față de intimatul Consiliul Local al Municipiului Pitești s-a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, conform art. 5 din Legea nr. 198/2004.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că oferta de plată a sumei ce constituie despăgubiri pentru imobilul expropriat nu s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, prețul real fiind cel stabilit prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
împotriva sentinței menționate au declarat apel părțile.
Reclamanta a criticat hotărârea pentru încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora expertiza trebuia să fie efectuată de o comisie formată din trei experți.
Pârâta C.N.A.D.N. a invocat, de asemenea, neefectuarea expertizei de către trei experți și încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirile fiind compuse din valoarea reală și prejudiciul efectiv cauzat.
Prin decizia civilă nr. 306 pronunțată la 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelurile și a anulat sentința cu reținere spre rejudecare pentru a se efectua un raport de expertiză tehnică în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994.
După anularea sentinței s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică în condițiile normelor cu caracter imperativ enunțate.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 85/A din 31 martie 2008, a admis acțiunea astfel cum a fost majorată (în ceea ce privește câtimea pretențiilor) și a modificat în parte Hotărârea nr. 9/2004, constatând că petenta este îndreptățită la despăgubiri în sumă de 216.184,72 lei.
S-a respins acțiunea față de Consiliul Local al Municipiului Pitești, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, conform art. 5 din Legea nr. 198/2004 și a fost obligată intimata C.N.A.D.N.R. SA la 1.700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că valoarea despăgubirilor s-a stabilit prin expertiză în raport de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere valoarea de piață a imobilelor din zona Prundu - Bănănăi Pitești, respectiv ofertele de vânzare la o valoare medie de 86,16 euro/mp cât și contravaloarea plantației distruse de pruni și vișini cu o durată de exploatare economică de 27 și, respectiv, 26 de ani.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul legal Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A.
Prin motivele sale de recurs, Ministerul Public a criticat decizia ca nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că instanța nu a ținut cont de opiniile exprimate de experții M.C. și C.P., care au stabilit valori pe mp de teren mult mai mici, de 56,38 Euro/mp și nu a motivat de ce reține punctele de vedere ale experților S. și T., încălcând astfel dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Cea de-a doua critică a vizat neanalizarea prejudiciului în mod defalcat și acordarea de despăgubiri, în mod eronat, pentru prejudiciului viitor și eventual, respectiv pentru valoarea producției nerealizate de fân și fructe pe o durată de 3 ani, sumele ridicându-se la valoarea totală de 146.990, 25 lei.
Prin motivele sale de recurs, pârâta a criticat decizia recurată ca nelegală, conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că nu s-au avut în vedere opiniile separate ale experților cu privire la valoarea reală a terenului, prețul pe mp fiind vădit disproporționat față de valoarea de piață.
De asemenea, s-a arătat că nu se justifică acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul calculat cu privire la plantația de pomi fructiferi, atâta timp cât există o disproporție între durata normală de viață de 25 ani și durata de exploatare de 27 ani la pruni și 26 ani la vișini.
Recurenta a invocat încălcarea art. 25 și art. 26 precum și a art. 27 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care despăgubirea acordată de instanță este mai mare decât cea solicitată de expropriat, acordându-se astfel mai multe decât s-a cerut.
S-a criticat decizia recurată și pentru greșita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care acestea nu au fost dovedite cu acte, iar pârâta nu se află în culpă procesuală.
Recursurile sunt nefondate.
în ceea ce privește recursul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Curtea va reține că motivul vizând greșita stabilire a valorii reale a imobilului ca fiind de 86,16 Euro/mp, întrucât valoarea acestui teren ar fi mai mică, deoarece ofertele de vânzare publicate de agențiile imobiliare ar avea caracter speculativ, nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin acest motiv de recurs se invocă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel și nicidecum greșita aplicare a legii raportat la situația de fapt stabilită în mod concret.
Curtea va reține că, de altfel, reprezentantul parchetului nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, astfel că supraevaluarea terenului nu poate fi invocată ca motiv de recurs.
Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată.
Instanța de apel a reținut opiniile experților S. și T. și a înlăturat opinia expertului M.C., care a stabilit doar un preț tehnic al terenului.
Acesta din urmă nu a corelat prețul tehnic al terenului cu valoarea de piață actuală, această corelare fiind făcută doar de ceilalți doi experți.
Nefondată este critica potrivit căreia prejudiciul nu a fost corect stabilit în sensul că nu s-a analizat defalcat acest prejudiciu, iar sumele reprezentând valoarea producției nerealizate nu ar fi trebuit acordate.
în raportul de expertiză suma totală a fost defalcată pe componente, arătându-se ce reprezintă fiecare dintre sumele stabilite.
Instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care au caracter special în raport de dispozițiile art. 998 și urm. C. civ.
Potrivit dispozițiilor legii speciale, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, motiv pentru care se va constata că și această critică este nefondată.
în ceea ce privește recursul declarat de pârâta Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, Curtea va reține că la efectuarea expertizei omologate de instanța de apel au participat toți cei trei experți, care și-au exprimat punctele de vedere conform specializării fiecăruia. Concluziile acestora au fost inserate în unicul raport însușit de instanță, astfel că nu se poate susține că ar fi fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Concluziile expertului C.P. prin opinia sa separată nu puteau fi însușite de curtea de apel, întrucât acest expert nu a fost numit de instanță, iar lucrarea sa a fost efectuată într-o altă fază procesuală și în urmă cu doi ani, perioadă în care valoarea terenului pe piață a crescut.
Opinia însușită de instanța de apel este opinia majoritară și a fost corect adoptată cu atât mai mult cu cât anterior efectuării lucrării expertul M.C. a arătat că efectuarea calculului valorii terenului nu intră în specialitatea sa.
Critica referitoare la modalitatea de stabilire a prejudiciului produs prin tăierea plantației de pomi fructiferi va fi respinsă pentru aceleași considerente expuse mai sus în analiza recursului Ministerului Public.
Se va reține, totodată, că nu s-au formulat obiecțiuni de către pârâtă la raportul de expertiză tehnică în ceea ce privește modalitatea de calcul a acestor despăgubiri, acest aspect neputând fi invocat prin motivele de recurs.
Critica potrivit căreia s-ar fi acordat reclamantei mai mult decât ar fi cerut, cu încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este neîntemeiată. într-adevăr, suma solicitată prin cererea inițială era inferioară celei acordate prin decizia recurată, însă, la 31 martie 2008, după efectuarea expertizei, reclamanta a depus la dosar o cerere de majorare a pretențiilor la suma stabilită de experți.
Prin această cerere, reclamanta și-a majorat doar câtimea obiectului cererii, cererea neputându-se califica ca o modificare de acțiune, conform art. 132 alin. (2) C. proc. civ.
Nici ultima critică referitoare la greșita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.
Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ. întrucât pârâta a căzut în pretenții.
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată acordate sunt dovedite cu acte, respectiv cu chitanțele de plată a onorariilor de expertiză.
Nu sunt aplicabile astfel dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cum a solicitat recurenta întrucât printre cheltuielile acordate nu se regăsesc onorarii de avocat.
Pentru toate aceste considerente, s-a constatat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. au fost respinse recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7031/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7028/2008. Civil → |
|---|
