ICCJ. Decizia nr. 752/2008. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanții D.J., D.L., D.F. și V.E.G. au formulat contestație împotriva Deciziei nr.706 din 09 septembrie 2003 emisă de SC E. SA., societate comercială de distribuție și furnizare a energiei electrice, prin care emitentul s-a pronunțat asupra notificării nr. 21/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Reclamanții au solicitat restituirea în natură, sau în echivalent, a imobilului situat în Ploiești, județul Prahova, compus din teren și construcție având 3 camere, sală și dependințe.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1040 din 26 noiembrie 2004 a admis contestația, a anulat dispoziția de respingere a notificării și a obligat intimatele SC E. SA și F.D.F.E.E. E.M.N. SA la restituirea prin echivalent a imobilului situat în Ploiești, județul Prahova.
Instanța a reținut că Decizia nr. 706 din 9 septembrie 2003 emisă de SC E. SA a fost însușită și de S.C. F.D.F.E.E. E.M.N. SA A mai stabilit că imobilul solicitat nu poate fi restituit în natură, astfel că măsurile reparatorii vor fi stabilite prin echivalent.
Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă prin decizia nr. 1049 din 6 iunie 2005 a admis apelurile formulate de pârâtele F.D.F.E.E. E.M.N. SA și SC E. SA, precum și apelul declarat de reclamanții-contestatori D.J., D.L., D.F. și V.E.G. A anulat sentința nr. 1040 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și a reținut cauza pentru evocarea fondului.
în fond, după anularea sentinței tribunalului, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 263 din 16 iunie 2006, a respins excepția de necompetență materială a Curții de Apel București pentru judecarea cauzei în fond, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. SA; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E.M.N. SA; a respins contestația formulată de reclamanți împotriva SC E.M.N. SA, SC S. SA și SISEE E.M.N. SA, pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis contestația formulată de reclamanți împotriva pârâtei SC E. SA; a anulat decizia nr. 706 din 9 septembrie 2003 emisă de SC E. SA în baza Legii nr. 10/2001; a stabilit calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001; a obligat pe SC E. SA să emită dispoziție de restituire în natură a terenului de 417 mp și a clădirii situată pe teren, individualizată de expert I.Ș. ca având 110,10 mp construcții la sol (casă veche parter cu 4 camere, hol și baie); a obligat SC E. SA să procedeze conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 (republicată) pentru continuarea procedurii de despăgubire prevăzută de lege.
Instanța a reținut că SC E. SA este unitatea care a respins notificarea reclamanților, fiind singura semnatară a deciziei contestată în prezentul litigiu.
în situația în care și alte societăți dețin părți din imobilul revendicat acestea vor răspunde după îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Conform probelor administrate instanța a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite, în calitate de succesori ai autorilor lor. Neexistând dovezi în sensul că proprietarii ar fi primit despăgubiri pentru imobilul preluat de stat, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubirile prevăzute de legea citată.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs:
1. Reclamanții D.J., D.L., D.F. și V.E., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că instanța trebuia să le atribuie direct în proprietate imobilul iar nu să oblige pârâta să emită o dispoziție în acest sens; terenul și clădirea se află în posesia altei societăți comerciale (SC E.M.N. SA) astfel că aceasta are calitate procesuală pasivă.
Acest recurs se privește ca nefondat.
Reclamanții, în temeiul Legii nr. 10/2001, au notificat pârâta SC E. SA și au solicitat restituirea în natură a unui imobil (teren de 770 mp și construcție compusă din 3 camere, 1 salon și dependințe).
Societatea comercială notificată prin decizia nr. 706 din 9 septembrie 2003 a respins notificarea înregistrată sub nr. 21 din 5 iulie 2001.
Prin contestația înregistrată la 7 octombrie 2003 reclamanții contestă această decizie prin care emitentul a soluționat (negativ) notificarea în sensul menționat.
Conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni persoana deținătoare.
Potrivit art. 25 alin. (3) din aceeași lege dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Societatea comercială notificată nu a respins solicitarea restituirii în natură a imobilului revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru că nu ar fi unitate deținătoare ci pentru alte motive. Reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate și nici dovada modalității preluării în mod abuziv a imobilului revendicat, coroborat cu împrejurarea primirii unor despăgubiri cu ocazia părăsirii definitive a țării (România).
Astfel că, în litigiul dedus judecății, conform prevederilor legale citate parte reclamantă nu pot fi decât reclamanții în calitate de persoane îndreptățite la restituirea în natură iar parte pârâtă entitatea care a soluționat notificarea prin decizia nr. 706 din 9 septembrie 2003 și a cărei anulare a fost solicitată. Drepturile și obligațiile nu pot fi stabilite decât între aceste părți litigante.
Instanța prin hotărârea recurată nu se putea pronunța în sensul atribuirii în mod direct a imobilului în litigiu reclamanților, tocmai datorită faptului că ar fi încălcat prevederile Legii nr. 10/2001 (art. 27) potrivit cărora entitățile care nu puteau fi părți pârâte în prezentul litigiu nici nu puteau să se conformeze dispozitivului (coroborat cu considerentele) deciziei recurate, care se privește astfel a fi legală în cadrul procesual stabilit de Legea nr. 10/2001.
2. Pârâta SC E. SA, care invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, lipsa calității sale procesuale pasive, modul greșit în care au fost soluționate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a celorlalte societăți comerciale din domeniul electricității, precum și greșita apreciere a probelor administrate.
Recursul se privește ca nefondat.
Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Cum s-a arătat cu ocazia examinării recursului de ordine 1 instanța, prin hotărârea recurată, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză și anume cele ale Legii nr. 10/2001.
Recurenta este persoana juridică care a primit notificarea și pe care a respins-o pentru motivele arătate mai sus prin Decizia nr. 706 din 9 septembrie 2003, contestată în prezentul litigiu. în consecință corect s-a statuat prin hotărârea recurată calitatea sa procesuală pasivă.
Celelalte entități nu puteau avea calitate procesuală pasivă pentru aceleași motive expuse cu ocazia analizei aceluiași recurs de ordine 1.
Motivele privind netemeinicia hotărârii prin aprecierea probelor nu pot forma obiect de examinare în calea extraordinară de atac a recursului în casație unde se examinează numai motive de nelegalitate.
Recurenta-pârâtă urmează a se conforma celor dispuse de instanță prin hotărârea recurată, inclusiv celor privind aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 989/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 982/2008. Civil → |
|---|
