ICCJ. Decizia nr. 7547/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 96/F din l7 martie 2005, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis cererile formulate de reclamanții S.I. și S.N. în contradictoriu cu pârâta Primăria Amara, a dispus anularea dispozițiilor nr. 131 din 9 noiembrie 2001 și nr. 255 din 5 iunie 2002 emise de Primăria Amara în temeiul Legii 10/2001 și restituirea în natură, în indiviziune, către reclamanți a suprafeței de 1046,40 mp teren situat în intravilanul orașului Amara.
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în cuantum de 3.091.280.398 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate abuziv și a suprafeței de 681,6 mp teren ocupat de blocuri de locuințe și a fost respinsă cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a făcut aplicarea art. 9 alin. (3) și art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 (în numerotarea existentă la data soluționării litigiului) iar pentru a stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților a dispus efectuarea unui raport de expertiză, raport prin care s-a concluzionat că valoarea construcțiilor demolate este de 3.080.000.000 lei, iar a suprafeței de 681,60 mp, este de 198.350.000 lei.
Instanța a reținut că în valoarea construcțiilor stabilite prin raportul de expertiză este inclusă și suma de 187.079.602 lei care reprezintă valoarea materialelor însușite de reclamantul S.I. și a stabilit că această sumă trebuie dedusă din valoarea despăgubirilor stabilite de expert, astfel încât a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în cuantum de 3.091.280.398 lei.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul S.I. și pârâta Primăria orașului Amara prin Primar.
Motivele de apel formulate de pârâtă au vizat cuantumul, considerat de apelantă prea ridicat, al despăgubirilor acordate deoarece expertul nu a avut în vedere gradul de uzură al construcțiilor, aplicarea prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea 10/2001, în legătură cu care s-a pretins că, dată fiind fundația de beton pe care o au, garajele nu pot fi considerate construcții provizorii și reconstituirea, atât în temeiul Legii 10/2001 cât și al Legii 18/1999, a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pentru o suprafață de 1600 mp.
Prin decizia civilă nr. 1506A din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondate ambele apeluri.
După pronunțarea acestei decizii, la data de 29 octombrie 2007, Primăria Orașului Amara a formulat o cerere întemeiată pe prevederile art. 281 C. proc. civ. prin care a solicitat Tribunalului Ialomița îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 96/F din 17 martie 2005.
în cuprinsul cererii formulate se arată că valoarea materialelor însușite de reclamantul S.I. trebuie scăzută din valoarea construcțiilor și că, potrivit raportului de expertiză, suma de 187.079.602 lei-contravaloarea acestor materiale-, reprezintă doar valoarea tehnică actualizată a acestora, care însă trebuie înmulțită cu coeficientul de cerere și ofertă de 1,26, rezultând astfel o valoare de 235.720.298. Această sumă ce constituie valoarea materialelor însușite de reclamantul S.I., va trebui scăzută din suma de 3.080.000.000 lei, rezultând în acest fel suma de 2.844.279.702 lei care reprezintă adevărata valoare a construcțiilor demolate.
Prin încheierea pronunțată la data de 30 octombrie 2007, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de Primăria Orașului Amara.
în cuprinsul încheierii se reține că suma de 3.091.280.398 lei acordată de instanță prin sentința civilă nr. 96/F din 17 martie 2005, a fost determinată prin însumarea valorii construcțiilor demolate, de 3.080.000.000 lei, cu cea a suprafeței de 681,6 mp, de 198.350.000, din care s-a scăzut suma de 187.079.602 lei care reprezintă valoarea materialelor însușite de reclamantul S.I., astfel încât în cuprinsul hotărârii nu există nici o eroare de calcul în sensul prevăzut de art. 281 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 310 din 21 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă Primăria orașului Amara, prin Primar, împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Ialomița în Camera de Consiliu la 30 octombrie 2007.
Instanța de apel a confirmat hotărârea primei instanțe cu motivarea că, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 96/F din 17 martie 2005, valoarea materialelor magaziei de cereale corp VIII care au fost însușite de S.I., în sumă de 187.079.602 lei, a fost dedusă din valoarea despăgubirilor stabilite de expert.
Din concluziile expertizei rezultă că valoarea de piață a imobilului în litigiu a fost stabilită la suma totală de 3.278.350.000 lei, iar valoarea magaziei de cereale corp VIII a fost evaluată la suma de 187.079.602 lei.
Curtea de Apel a apreciat că în mod corect tribunalul a dedus din valoarea totală a despăgubirilor, suma de 187.079.602 lei reprezentând contravaloarea materialelor magaziei de cereale corp VIII, ce au fost însușite de reclamantul S.I., rezultând astfel valoarea de 3.091.280.398 lei.
S-a considerat că sunt nefondate susținerile petentei apelante în sensul că instanța ar fi trebuit să deducă suma de 235.720.298 lei, (rezultată în urma înmulțirii cu coeficientul 1,26) și nu suma de 187.079.602 lei, întrucât din fila 6 a expertizei tehnice (fila 272 dosar), rezultă cert și indubitabil, că valoarea actuală reactualizată, la nivelul date de 25 februarie 2005, a corpului VIII de clădire este de 187.079.602 lei, astfel încât această sumă nu trebuie să mai fie înmulțită încă o dată cu indicele de reactualizare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta Primăria orașului Amara.
Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 316 C. proc. civ. se arată că, prin raportul de expertiză, suma de 187.079.602 este inclusă în suma totală de 2.444.277.297 lei, iar acest total de 2.444.277.297 lei, reprezentând valoarea tehnică actualizată rămasă a construcțiilor, este înmulțit cu coeficientul de cerere și ofertă ( de 1,26 lei) rezultând o valoare rotunjită de 3.080.000.000 lei. Când valoarea tehnică actualizată rămasă a construcțiilor (suma de 2.444.277.297) a fost înmulțită cu coeficientul de cerere și ofertă (suma de 1,26 lei), a fost înmulțită implicit și suma de 187.079.602 lei.
Prin urmare, susține recurenta, din valoarea de 3.080.000.000 lei va trebui scăzută suma de 187.079.602 lei înmulțită însă cu coeficientul de 1,26, rezultând astfel suma de 2.844.279.702 lei care reprezintă adevărata valoare a construcțiilor demolate.
înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."
Recurenta-petentă susține că la pronunțarea sentinței civile nr. 96/F din 17 martie 2005 a Tribunalului Ialomița s-a strecurat o greșeală de calcul în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților în temeiul Legii 10/2001.
în opinia recurentei, această eroare de calcul ar fi determinată de împrejurarea că dintr-o valoare calculată prin raportul de expertiză cu aplicarea unui coeficient de cerere și ofertă de 1,26, a fost dedusă o valoare căreia nu i s-a mai aplicat același coeficient, ceea ce ar reprezenta o eroare materială care ar putea fî îndreptată în procedura reglementată de art. 281 C. proc. civ.
însă, ceea ce se contestă în cauză prin cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., este chiar conținutul raportului de expertiză, pretinzându-se că în cuprinsul acestei lucrări de specialitate pe care s-a întemeiat sentința civila nr. 96/F din l7 martie 2005, s-a omis a se aplica, pentru o anumită valoare, un coeficient valoric.
Aceasta nu ar putea fi calificată ca o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., deoarece omisiunea aplicării, prin raportul de expertiză, a coeficientului indicat, se constituie într-o obiecțiune la raportul întocmit care ar fi trebuit formulată în condițiile art. 212 C. proc. civ. în fața primei instanțe. Pretenția pârâtei de aplicare a coeficientului de cerere și ofertă la suma indicată ar fi trebuit susținută și argumentată în fața instanței, măsura în care și această sumă ar fi trebuit înmulțită cu respectivul coeficient, ca și suma din care a fost dedusă, fiind o problemă de apreciere, iar nu una de calcul, în sensul art. 281 C. proc. civ.
Mai mult, dacă prima instanță ar fi considerat că numai uneia dintre cele două sume, dată fiind natura lor diferită, i se aplică coeficientul menționat, pârâta ar fi avut deschisă posibilitatea ca, prin căile de atac permise, să critice această dezlegare dată de instanțe de judecată.
Pe calea procedurii reglementate de art. 281 C. proc. civ. însă, critica formulată în legătură cu conținutul sentinței civile nr. 96/F din 17 martie 2005 nu poate fi primită pentru că ea nu se circumscrie noțiunii de eroare materială vizată de respectivul text de lege, nefiind o eroare de calcul, ci una legată de conținutul raportului de expertiză pe care instanța și-a întemeiat hotărârea pronunțată.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7486/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7476/2008. Civil → |
|---|
