ICCJ. Decizia nr. 7548/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj la 7 martie 2006, reclamanta C.C. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2764 din 17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtului să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului teren, situat în Craiova.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși prin notificarea nr. 678/N/2001 a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului preluat în baza Decretului de expropriere nr. 38/1986, prin dispoziția contestată s-a propus acordarea despăgubirilor în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținându-se că imobilul nu poate fi restituit în natură.
S-a susținut că, în realitate, terenul este liber și că sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 660 din 26 octombrie 2007, Tribunalul Dolj a admis contestația reclamantei și a anulat parțial dispoziția nr. 2764 din 17 ianuarie 2006, dispunând restituirea în natură a suprafeței de 534 mp teren situat în Craiova cu vecinătățile: N- domeniu public, fost nr. 72 din fosta stradă F.; E- fost nr. 6 din strada F., aleea de acces; S- fosta strada F., actual domeniu public; V- fosta strada F., domeniu public, conform raportului și suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. P.I.A.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și au fost obligați intimații la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 400 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta C.C. și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, ca unică moștenitoare legală a fostei proprietare V.I., de la care a fost preluat imobilul în baza Decretului de expropriere nr. 38/1986.
S-a reținut că terenul în litigiu este liber și poate fi restituit în natură.
împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Craiova, în calitate de reprezentant al Municipiului Craiova, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând schimbarea în totalitate, în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de apel s-a invocat tardivitatea contestației formulate cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar pe fondul cauzei s-a susținut că, în mod eronat, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 534 mp, întrucât imobilul respectiv are destinație publică, fiind inclus în Parcul Cornițoiu.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 88 din 28 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, reținând că au fost respectate dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziția emisă de Primarul Municipiului Craiova la 17 ianuarie 2006 și comunicată contestatoarei la 7 februarie 2006, fiind atacată de aceasta la 7 martie 2006, în termenul legal.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituind în natură terenul liber și neafectat de utilități publice, astfel cum a relevat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Susținerile apelantului în sensul că terenul respectiv ar aparține domeniului public al Municipiului Craiova, fiind inclus în zona verde denumită "Parcul Cornițoiu", a fost înlăturate ca nefondate în condițiile în care la dosar nu s-au administrat probe din care să rezulte că imobilul solicitat face parte din zona respectivă.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs Primarul Municipiului Craiova, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Reiterând criticile formulate prin motivele de apel referitoare la întinderea obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 103 C. proc. civ., recurentul a susținut că atât tribunalul cât și curtea de apel nu s-au pronunțat asupra câtimii obiectului dedus judecății, neobservând că prin notificare, V.I. a solicitat restituirea în natură a 410 mp, respectiv a suprafeței preluate de la autoarea sa prin procesul verbal încheiat la 14 octombrie 1986.
Recurentul a susținut că soluția instanței de apel este nemotivată sub acest aspect.
De asemenea, s-a susținut că, în mod eronat, instanța s-a considerat legată de concluziile raportului de expertiză, încălcând astfel principiul disponibilității, recunoscut părților prin art. 129 C. proc. civ. și pronunțându-se asupra a mai mult decât s-a solicitat de către intimată prin notificare.
Recurentul a invocat, totodată, greșita aplicare a dispozițiilor legii, în sensul că, deși s-a depus H.G. nr. 965/2002 privind inventarul bunurilor aparținând domeniului public de interes local, instanța a considerat că nu s-a administrat nicio probă prin care să rezulte că terenul în litigiu este ocupat de lucrări de utilitate publică, respectiv "Parcul Cornițoiu".
în dovedirea motivelor de recurs, pârâtul a depus la dosar hotărârea de guvern menționată privind atestarea domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Dolj, în care figurează la poz. 4796 "Parcul Cornițoiu".
De asemenea, s-a depus la dosar dispoziția nr. 1557 din 4 august 2008, emisă de Primarul Municipiului Craiova în executarea sentinței primei instanțe, definitive ca urmare a respingerii apelului prin decizia recurată și procesul verbal de punere în executare din 5 august 2008.
Analizând criticile formulate de pârât raportat la motivele de recurs invocate, Curtea va constata că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin motivele de apel formulate împotriva sentinței primei instanțe, pârâtul apelant Primarul Municipiului Craiova a susținut că, în mod eronat a dispus restituirea în natură a 543 mp, teren situat în strada F. nr. 70, deși reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate numai pentru 410 mp așa cum rezultă din actul de proprietate și procesul verbal de preluare încheiat, ca urmare a exproprierii, la 14 octombrie 1986.
Asupra acestei critici vizând acordarea către reclamantă a mai mult decât s-a cerut, instanța de apel nu s-a pronunțat prin considerentele deciziei recurate, neindicând argumentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a formulat convingerea.
Astfel, instanța de apel, respingând apelul pârâtului, fără a arăta considerentele pentru care s-a înlăturat critica menționată, a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neverificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 295 C. proc. civ.
Se va constata că încălcarea dispozițiilor legale menționate și nepronunțarea asupra motivului de apel referitor la restituirea unei suprafețe de teren mai mari decât cea solicitată prin notificare, conduce la casarea deciziei recurate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Urmează ca, rejudecând apelul, instanța să aibă în vedere împrejurarea că, prin notificarea înregistrată la BEJ B.T. la 23 iulie 2001 (fila 28 dosar fond), reclamanta V.I. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 410 mp, situat în Craiova, strada F. nr. 70, teren despre care se arată că este ocupat de domeniul public, solicitându-se de către intimată atribuirea unui alt teren într-o zonă similară sau despăgubiri.
De asemenea, urmează a se avea în vedere și faptul că anexa la decretul de expropriere s-a preluat de la V.I. o suprafață de 410 mp, situat în strada F. nr. 70, aceeași suprafață fiind menționată și în procesul verbal încheiat la 14 octombrie 1986 (fila 33).
La rejudecarea apelului, instanța va avea în vedere și înscrisul nou depus la dosar în faza recursului, respectiv H.G.R. nr. 965 din 5 septembrie 2002, privind atestarea domeniului public al județului Dolj.
Pentru toate aceste considerente s-a constatat că recursul este fondat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7561/2008. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7486/2008. Civil → |
|---|
