ICCJ. Decizia nr. 7805/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată sub nr. 4593/105 din 19 iulie 2007 la Tribunalul Prahova, contestatorul M.N.M. a solicitat în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești anularea dispoziției nr. 1139 din 11 februarie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploiești și obligarea intimaților să-i restituie în natură imobilul situat în Ploiești, iar în caz de imposibilitate să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
în motivarea contestației se arată că prin notificarea nr. 135 din 13 februarie 2002, contestatorul a solicitat în calitate de moștenitor legal al autorilor săi intimaților restituirea în natură a imobilului situat în Ploiești, preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950.
Contestatorul a precizat că a depus toate actele doveditoare, cu excepția contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, Primarul Municipiului Ploiești prin dispoziția nr. 1139 din 11 februarie 2005 i-a respins notificarea, cu motivarea că nu a prezentat acte doveditoare în susținerea acesteia.
A mai arătata că din conținutul adresei nr. 220449 din 23 ianuarie 2004 a Consiliului Local al Municipiului Ploiești rezultă calitatea de proprietar al autorului său privind imobilul, că imobilul a cărui retrocedare o solicită a aparținut anterior fraților F., acționari la SC S. S.A.R., terenul fiind dobândit în anul 1938 în proprietatea acestei societăți comerciale pe care 1-a deținut până la naționalizare și preluare prin Decretul nr. 92/1950.
Prin sentința nr. 1399 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Prahova a respins contestația formulată de contestatorul M.N.M., reținând în esență că, prin dispoziția nr. 1139 din 11 februarie 2005, emisă de Primarul Municipiului Ploiești a fost respinsă notificarea contestatorului, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent privind imobilul situat în Ploiești, deoarece nu a prezentat acte cu care să facă dovada că autorii săi care i-au cedat drepturile succesorale au fost proprietarii imobilului în litigiu.
în acest sens, s-a avut în vedere că, deși contestatorul a depus adresa nr. 220449 din 23 ianuarie 2004, emisă de Administrația Patrimoniului din cadrul Consiliului Local al Municipiului Ploiești, din conținutul căreia rezultă că imobilul situat în Ploiești, a fost înscris în evidențele fiscale pe numele lui F.I. în perioada 1942-1950, când a fost expropriat, conform adresei nr. 304438 din 15 iulie 2004 a Primăriei municipiului Ploiești, rubrica privind numele proprietarului din Registrul fiscal a fost completată declarativ, neputându-se susține că această mențiune corespunde realității, în condițiile în care contestatorul nu a depus un act de proprietate pentru a-și dovedi susținerile.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 119 din 17 aprilie 2008 a respins apelul contestatorului M.N.M. împotriva sentinței nr. 1399 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimații.
Instanța de apel a reținut că prin notificarea formulată de contestator în calitate de moștenitor legal al fraților F., acționari ai SC S. SAR, a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a terenului, proprietate a societății precizate anterior, situat în Ploiești.
Deși în conținutul notificării s-a arătat că terenul a fost proprietatea acestei societăți până la data naționalizării și a fost preluat de la societate în baza Decretului nr. 92/1950, în contestația prin care s-a solicitat anularea dispoziției nr. 1139/2005 emisă de Primăria municipiului Ploiești prin care s-a respins notificarea, contestatorul nu a mai susținut aceleași puncte de vedere, ci a arătat că terenul a aparținut în realitate autorului său, defunctul F. și că în mod greșit a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 6828 de la SC S. SAR ai cărei asociați erau frații F.
Raportat la noile aspecte, s-a stabilit că instanța de fond corect a reținut că nu au fost prezentate de către contestator acte cu care să facă dovada că autorii săi au fost proprietarii imobilului ce face obiectul cererii de restituire.
în acest sens, s-a arătat că nu s-a prezentat niciun act de proprietate asupra obiectului litigios, fiind invocată numai adresa nr. 220449/2004 a Primăriei Municipiului Ploiești, în care se arată că imobilul situat în str. M. nr. 1 a figurat impus în evidențele fiscale pe numele F.T., în perioada 1942-1950, dată la care a fost expropriat, fiind atașată și o copie de pe matricola manuală. Potrivit copiei fișei matricole fiscale, imobilul situat la adresa indicată mai sus, a figurat la numele lui F.T., nume care a fost radiat, înscriindu-se societatea S. și mențiunea existenței unui act înregistrat sub nr. 9805, care atesta existența unei operațiuni ce nu a putut fi identificată, mențiunile fiind ilizibile.
S-a reținut cu certitudine că la data preluării, imobilul figura în proprietatea societății S. și nu în proprietatea persoanelor fizice, așa cum rezultă chiar din decretul de preluare, care la poziția nr.s6828 are înscrisă societatea S., aspect necontestat de reclamant.
De altfel, în adresa Primăriei Municipiului Ploiești nr. 30443 8/2004 se precizează că la vechea adresă poștală din Ploiești, figura înscris ca proprietar F.T., în schimb imobilul situat în str. M. nr. 1 (numerotarea actuală încă din anul 1950), acesta nu figurează înscris la rubrica proprietar.
S-a concluzionat că, pentru imobilul din str. M. nr. 1 solicitat prin notificare și contestație, autorii contestatorului nu au figurat niciodată ca proprietari, aceștia figurând la o anumită dată ca proprietari ai imobilului, situat în str. M. nr. 2 (fostă M. nr. 5), dar chiar înainte de preluarea abuzivă a fost înscrisă ca proprietară SC S. S.A.R.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, s-a reținut că, în speță, contestatorul a invocat faptul că autorii săi au fost acționari ai acestei societăți, fără să dovedească acest lucru prin depunerea actelor necesare. în aceste condiții, instanța de apel a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt îndreptățiți în condițiile acestei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Astfel, potrivit înscrisului eliberat de Camera de Industrie și Comerț București din 11 decembrie 1936 rezultă că autorul contestatorului era asociat al întreprinderii frații F., care avea sediul în București, și nu la adresa indicată de contestator.
Deși contestatorul a invocat acest înscris în dovedirea faptului că autorii săi ar fi fost acționarii SC S. SAR, din conținutul său rezultă contrariul și contestatorul nu a depus un alt înscris doveditor care să evidențieze că autorul său ar fi fost acționar al societății de la care s-a preluat în mod abuziv imobilul litigios.
Instanța de apel constatând că imobilul în litigiu a fost preluat de la SC S. SAR la poziția 6828 în baza Decretului nr. 92/1950 și în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive și disp. art. 1169 C. civ., potrivit cărora "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", s-a reținut că nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel încât nu se poate reține calitatea contestatorului de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs contestatorul M.N.M., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea criticii sale, învederează că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, pentru că a fost dovedită calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 și că a dovedit că autorii săi au figurat pe rol ca proprietari pentru imobilul din Ploiești str. M. nr. 1, conform adresei nr. 220449/2004, emisă de Administrația Patrimoniului din cadrul Consiliului Local Municipal Ploiești, I.F., fiind înscris în evidențele fiscale în perioada 1942-1950.
Recurentul mai susține că, din copia certificatelor de înregistrare la Camera de Comerț și Industrie București rezultă că întreprinderea frații F. își avea sediul în București, și figura ca societate anonimă pe acțiuni.
în anul 1936 această întreprindere și-a schimbat denumirea în S. SAR și la 4 mai 1949 s-a decis dizolvarea și punerea în stare de lichidare a întregii societăți.
Pentru că imobilul din str. M. nr. 1 s-a aflat în patrimoniul autorului contestatorului până în anul 1950, iar societatea S. SAR era în lichidare în anul 1949, naționalizarea s-a făcut pe numele societății și nu de la adevăratul proprietar, preluarea fiind abuzivă.
Referitor la calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, contestatorul-recurent invocă actul de notorietate întocmit în Franța ca urmare a decesului fraților F., moștenitori fiind E.V. și contestatorul, prima prin contract de cesiune, cesionând contestatorului dreptul său succesoral asupra proprietăților din România.
Examinând recursul prin prisma criticilor ce pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța îl consideră ca nefondat pentru considerentele de mai jos:
Așa cum corect s-a reținut din hotărârea recurată, prin notificarea adresată intimaților, contestatorul M.N.M., în calitate de moștenitor legal al fraților F., acționari ai SC S. SAR a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent privind terenul situat în Ploiești, str. M. nr.l, proprietatea societății menționate mai sus.
Inițial, prin notificare, contestatorul a arătat că terenul a fost proprietatea SC S. SAR până la data naționalizării și preluat în baza Decretului nr. 92/1950 de la această societate.
Prin contestația adresată instanței, contestatorul a susținut că în realitate terenul a aparținut autorului său, defunctul F. și că în mod greșit a fost preluat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950 de la SC S. SAR, unde defunctul și fratele său erau asociați.
Contestatorul nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că autorii săi au fost proprietarii imobilului. S-a invocat numai adresa nr. 220449/2004 emisă de Primăria municipiului Ploiești, din care rezultă că imobilul situat în fostă M. nr. 1 figura impus în evidențele fiscale în perioada anilor 1942-1950 pe numele F.T.
La dosar s-a depus o copie a fișei matricole fiscale, unde este evidențiat imobilul situat în Ploiești, str. M. nr. 5, fiind evidențiat pe numele F.T., dar pe care s-a operat o rectificare prin radiere și înscrierea societății S.
Față de aceste înscrisuri, corect s-a reținut că la data preluării imobilului situat în Ploiești, str. M. nr. 5, acesta figura în proprietatea Societății S. și nu a vreunei persoane fizice cu numele de F. în plus, în decretul de preluare, la poziția nr. 6828 este înscrisă societatea S. și nu vreo persoană cu numele de F. , aspect pe care nu l-a contestat contestatorul.
Prin adresa nr. 304438/2004 Primăria municipiului Ploiești menționează că la vechea adresă poștală din Ploiești, str. M. nr. 5 (actualmente str. M. nr.2) figura ca proprietar F.T., acest proprietar nefiind înscris și la rubrica de proprietate pentru imobilul situat în str. M. nr. 1, ce face obiectul litigiului.
Contestatorul nu a făcut nicio dovadă în sensul că autorii săi au fost acționari ai societății SC S. SAR pentru a avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 conform căruia sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării în mod abuziv.
Este adevărat că, prin adresa ce emană de la Camera de Industrie și Comerț București, contestatorul a dovedit că autorul său era asociat la întreprinderea frații F. cu sediul în București, dar nu și proprietarul imobilului de la adresa din str. M. nr. l Ploiești.
Din acest înscris rezultă tocmai contrariul, nefiind făcută dovada faptului că autorii contestatorului au fost acționari la societatea S. SAR, deși s-a invocat drept dovadă numai acest act.
în speță, s-a dovedit că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950 de le la SC S. SAR, dar nu s-a dovedit preluarea de la autorii contestatorului, acesta nefacând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, situație în raport de care nu este persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001
Față de aceste considerente, corect s-au interpretat dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind nefondată, recursul a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8208/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7984/2008. Civil → |
|---|
