ICCJ. Decizia nr. 7813/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2006 la Judecătoria sectorului 1 București și precizată la data de 26 ianuarie 2007, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâții G.S. și G.M., solicitând ca instanța să-i oblige să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 4000 mp, situat în Snagov și să dispună evacuarea pârâților de pe teren, cu excepția suprafeței de 528 mp, pe care se află o casă de odihnă și pentru care a solicitat despăgubiri în cuantum de 100 de Euro/mp.
Reclamantul a arătat în acțiune că este proprietarul terenului dobândit prin succesiune și conform titlului de proprietate nr. 44179/1999.
Prin sentința nr. 1348 din 26 ianuarie 2007, Judecătoria sectorului 1 București în temeiul art. 13 alin. (1) C. proc. civ. și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buftea.
Prin sentința civilă nr. 1833 din 4 aprilie 2007, Judecătoria Buftea și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, reținând că valoarea imobilului revendicat este de peste 5 miliarde lei, fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. l lit. d) C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1633 din 11 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamantul să plătească pârâților 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că autoarei reclamantului (împreună cu B.M.) li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața totală de 2 ha și 7300 mp teren, suprafață în care este inclus și terenul revendicat în prezenta cauză conform titlului de proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999.
Pârâții, la rândul lor sunt proprietari ai suprafeței de 3800 mp teren (suprafață revendicată de reclamant) conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4314 din 26 iulie 1994.
Prin sentința civilă nr. 2530/2002 definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999 în ceea ce privește suprafața de 4000 mp, situată în intravilanul localității Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2.
Potrivit considerentelor acestei hotărâri, instanța a reținut că, prin hotărâri judecătorești definitive au fost respinse acțiunile formulate de autoarea reclamantului și de B.M., ce au avut ca obiect anularea proceselor-verbale de punere în posesie și care au fost emise în favoarea autorilor pârâților. în aceste condiții, tribunalul a constatat că numai pârâții prezintă titlul valabil pentru terenul în litigiu, respingând acțiunea reclamantului.
Prin apelul declarat de reclamant, s-a criticat hotărârea instanței de fond, întrucât greșit a reținut că prin sentința civilă nr. 2530/2002 s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 44179 din 29 iulie 1999 cu privire la suprafața de 4000 mp, situată în intravilanul comunei Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2, în condițiile în care prin sentința respectivă s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate numai cu privire la suprafața de 3557 mp.
Mai mult decât atât, instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere, având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor în cuantum de 100 Euro/mp în ceea ce privește suprafața de 528 mp pe care și-au ridicat construcția, terenul fiind proprietatea reclamantului.
Pârâții prin apelul declarat au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care au dovedit cu chitanțele depuse la dosar sumele pretinse.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 270 din 10 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul N.N. împotriva sentinței nr. 1633 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu apelanții-pârâți G.M. și G.S.
A fost respins ca nefondat apelul pârâților G.M. și G.S. împotriva aceleiași hotărâri.
Instanța de apel a reținut în esență că, este reală afirmația reclamantului, în sensul că prin sentința civilă nr. 2530/2002 a Judecătoriei Buftea s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr 44179 din 29 iulie 1999 cu privire la suprafața de 3557 mp teren, situată în intravilanul comunei Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2 și nu de 4000 mp, așa cum a reținut instanța de fond, eroare ce nu este de natură să conducă la schimbarea soluției.
Astfel, prin titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială a fost constatată, i-a fost recunoscut autoarei reclamantului și numitei B.M., dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2 ha și 7300 mp teren, dar în cauză prezintă relevanță numai suprafața de 3557 mp, situată în comuna Snagov.
Nici din actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1401 din 18 noiembrie 2000 nu rezultă că autoarea reclamantului ar fi dobândit o suprafață mai mare de teren.
Numai această suprafață de teren a constituit obiectul litigiilor anterioare, fiind menționată în actele premergătoare obținerii titlurilor de proprietate de către autorii părților.
în speța de față s-a reținut că reclamantul nu a dovedit că ulterior finalizării proceselor anterioare prin care părțile și-au contestat reciproc dreptul de proprietate, cu scopul obținerii anulării titlurilor, pârâții ar fi ocupat o suprafață suplimentară de teren de 528 mp, care să nu fi făcut obiect al analizei în procesele finalizate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
în aceste condiții, susținerea reclamantului cu privire la calitatea sa de proprietar al suprafeței de 528 mp teren s-a apreciat ca o simplă afirmație, nesusținută de probele administrate în cauză.
Tribunalul a mai reținut, fără o motivare amplă referitoare la acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 528 mp teren, că numai pârâții și-au dovedit calitatea de proprietari pentru terenul respectiv, ceea ce echivalează cu faptul că orice pretenție a reclamantului privind obținerea despăgubirilor ce ar decurge din lipsa de folosință a terenului ocupat de clădiri să fie lipsită de temei legal.
în ceea ce privește criticile pârâților, referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată în totalitate, s-a reținut că prin motivarea generică în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., fără a indica în concret art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța de fond a apreciat că onorariul avocatului pârâților a fost nepotrivit de mare față de complexitatea cauzei și a procedat la micșorarea lui în limitele sumei acordate cu titlul de cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul N.N., care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că, în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel lipsa titlului său de proprietate, având în vedere titlul de proprietate al pârâților obținut abuziv.
Recursul reclamantului este nefondat.
Reclamantul împreună cu alte persoane au obținut la 29 iulie 1999 titlul de proprietate nr. 44179, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov.
Este cert că prin sentința civilă nr. 2350 din 5 iulie 2002, Judecătoria Buftea a constatat nulitatea absolută parțială a acestui titlu de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 3557 mp, situat în comuna Snagov, tarlaua 1, parcela 1,2, sentință rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 223 din 21 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția V-a civilă, și decizia civilă nr. 2693 din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția III-a civilă, prin respingerea apelului și constatarea nulității recursului.
Prin sentința civilă nr. 3633 din 30 noiembrie 2004 a Judecătoriei Buftea, irevocabilă a fost radiat din cartea funciară dreptul de proprietate intabulat de recurentul N.N. cu privire la acest teren în baza titlului care a fost anulat parțial.
Recurentul-reclamant, în aceste condiții nu mai poate pretinde niciun drept cu privire la teren, invocând un act ce a fost constatat nul printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pentru promovarea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., reclamantul trebuie să fie titularul dreptului de proprietate cu privire la acest bun.
în cauză, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă că reclamantul nu mai deține titlu de proprietate asupra terenului revendicat, titlul autoarei sale fiind anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Potrivit art. 480 C. civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege ".
în speță, reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul terenului revendicat, neprezentând niciun titlu pe care să îl opună pârâților, care dețin terenul în litigiu în baza unui act de proprietate valabil.
în aceste condiții, corect prin hotărârea recurată au fost menținute dispozițiile hotărârii instanței de fond.
Față de considerentele expuse, critica formulată de reclamant fiind nefondată, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantului să fie respins ca atare.
Având în vedere că pârâții au solicitat cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanța anexată la dosar, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentului, urmează să fie obligat la plata sumei de 1190 lei, reprezentând onorariul pentru avocat conform chitanței de la fila 49 recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8042/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7809/2008. Civil → |
|---|
