ICCJ. Decizia nr. 7793/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 280/105/2007, contestatoarea C.I. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploiești a solicitat anularea dispoziției nr. 19909 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești și acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploiești.
în motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în calitate de moștenitoare a fostului proprietar al imobilului în litigiu a formulat notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, însoțită de acte doveditoare, notificare ce i-a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr. 1130 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea C.I.
Instanța de fond a reținut în esență împrejurarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului contestatoarei față de imobilul situat în Ploiești, așa cum prevăd dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 135 din 5 mai 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea C.I. împotriva sentinței civile nr. 1330 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploiești.
S-a reținut că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, modificată și completată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate se depun ca anexe la notificare.
Deoarece textul menționat nu conține prevederi speciale referitoare la dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilului solicitat, instanța a apreciat că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele întâlnite în domeniul revendicării imobiliare.
Textul de lege, făcând referire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate, le definește ca înscrisuri constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. Astfel, constituie titluri de proprietate: actele juridice translative, precum vânzarea-cumpărarea, schimbul, donația, etc; actele juridice declarative ca împărțeala judiciară sau tranzacția; hotărârile judecătorești de partaj, de constatare a uzucapiunii imobiliare (acte jurisdicționale declarative), ordonanțele de adjudecare, hotărârile judecătorești prin care este suplinit consimțământul debitorului obligației de a încheia un contract.
în speță, înscrisul intitulat "Fișa de sinistrat" din anul 1944 nu reprezintă în sensul legii act doveditor al dreptului de proprietate, deoarece el atestă o simplă situație de fapt, neconstituind titlu de proprietate.
Instanța a reținut că este irelevantă completarea probatoriului, în condițiile în care s-a administrat o multitudine de probe în fața primei instanțe, iar în lipsa titlului de proprietate, depozițiile de martori nu au relevanță juridică.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatoarea C.I., criticând-o pentru încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în drept invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Contestatoarea C.I. a solicitat prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului Ploiești acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Ploiești.
Prin dispoziția nr. 19909 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești, cererea a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite două condiții, respectiv nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului în proprietatea statului și nu a fost dovedită calitatea de moștenitoare a contestatoarei față de fostul proprietar al imobilului în discuție.
Din actele dosarului reiese că nu s-au depus de către contestatoare acte din care să rezulte dreptul de proprietate al autorului său privind imobilul a cărui restituire o solicită.
S-a depus "Fișa de sinistrat" din 12 iunie 1944, care nu poate constitui act doveditor al dreptului de proprietate în sensul cerut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Prin acel înscris se constată numai o situație de fapt, fără ca el să producă alte efecte juridice.
Potrivit actelor anexate cauzei, s-a constatat că în perioada anilor 1924-1945 imobilul în litigiu a fost impus pe numele moștenitorilor numitei C.M., așa cum a fost consemnat în "Matricola nr. 2". In lipsa unor probe contrare s-a considerat că respectivii moștenitori ar fi proprietarii imobilului și nu autorul contestatoarei, numitul C.F.
Conform adresei nr. 305123 din 27 august 2001, emisă de Direcția de Urbanism Ploiești, la actuala adresă poștală str. D. nu figurează înscris nr. 133 și nici numele pretinsului proprietar C.F.
în aceste condiții, corect a reținut instanța de apel că în cauză contestatoarea nu este persoană îndreptățită pentru a beneficia de măsuri reparatorii în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care nu a dovedit dreptul de proprietate al autorului său asupra imobilului, preluarea abuzivă, considerente pentru care recursul este nefondat față de motivul invocat prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se reține că nu s-a formulat nicio critică de către contestatoare sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, recursul contestatoarei C.I. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7732/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7675/2008. Civil → |
|---|
