ICCJ. Decizia nr. 7883/2008. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 4988, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta T.E. a chemat în judecată Primăria Costești, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea dispoziției nr. 1360 din 6 octombrie 2004 și să fie obligată pârâta să-i restituie în natură suprafața de 6.200 mp, teren situat pe raza orașului Costești, județul Argeș, și o batoză de treierat cereale marca "Magyar Gazdasaki".
în motivare, s-a arătat că prin actul a cărui anulare se solicită, pârâta a respins în mod nelegal notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a bunurilor menționate.
Prin sentința civilă nr. 38 din 18 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respinsă acțiunea formulată reținându-se în fapt că, prin cererea înregistrată sub nr. 63 din 13 februarie 2002, reclamanta a notificat-o pe pârâtă solicitându-i restituirea în natură a bunurilor.
în dovedirea cererii de restituire ca și în dovedirea acțiunii, reclamanta a atașat actele de vânzare încheiate la data de 3 ianuarie 1948 și la data de 28 septembrie 1942, prin care T.A. a dobândit în proprietate două trupuri de teren în suprafață de 5.000 mp și respectiv, în suprafață de 12 ari, cu vecinătățile indicate. Autorul a decedat la data de 26 iunie 1962, iar potrivit actelor de stare civilă, reclamanta este moștenitoarea acestuia, în calitate de soție supraviețuitoare.
Reclamanta a mai depus, în dovedirea modalității de preluare a bunurilor, adeverința nr. 2366/1962 eliberată de fostul Sfat Popular al comunei Costești, din care rezultă că până în anul 1953 autorul a posedat suprafața de 7,67 ha teren, când l-a donat statului, conform Decretului nr. 308/1953, precum și o mașină de treierat, fiind încadrat în categoria socială "de chiaburi" în perioada 1949-1956.
Prin dispoziția nr. 1360/2002, Primăria Costești a respins cererea, cu motivarea că terenul solicitat nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, regimul lui juridic fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, iar pentru batoza de treierat, reclamanta nu a prezentat actul de proprietate.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 se restituie în condițiile legii, imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anularea sau în constatarea donației, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pe de altă parte, s-a reținut că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
De aceea, nefiind făcută dovada de către reclamantă că terenul în suprafață de 6200 mp a făcut obiectul actelor normative speciale, ce, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, au servit ca temei legal pentru donațiile făcute în favoarea statului și nici dovada admiterii prin hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, a acțiunii în anularea sau în nulitatea donației despre care se face vorbire în adeverința nr. 2366/1962, reținând în plus, că în cauză nu s-a făcut nici dovada că batoza de treierat a fost preluată odată cu terenul, în baza dispozițiilor legale menționate, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta T.E. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Cadrul procesual a fost modificat în apel, urmare a decesului apelantei intervenind în proces, în calitate de moștenitori, T.E., T.S. și S.M.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 384/A din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în apel au fost audiați doi martori, propuși de apelantă, pentru dovedirea confiscării abuzive a batozei, (renunțându-se la proba cu martori, pentru a face dovada constrângerii în efectuarea donației terenurilor) și că, cu martorii audiați s-a demonstrat că batoza a fost preluată și folosită de S.M.A. Costești, fără a se face însă dovada că acest utilaj a fost preluat odată cu terenurile, așa cum prevăd dispozițiile art. 6, alin. (2) teza I din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 6, alin. (2), teza a II-a din Legea nr. 10/2001 prevăd că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse, în cauza de față bunul nemaiexistând.
Referitor la cele două suprafețe de teren, de 5000 mp și 1200 mp solicitate în natură, s-a constatat că dispozițiile art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 10/2001 prevăd că se restituie imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale, adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea donației, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar în cauză nu s-a făcut dovada că terenul solicitat a făcut obiectul actelor normative speciale, și nici dovada existenței unei hotărâri irevocabile în nulitatea donației despre care se face vorbire în adeverința nr. 2366/1962.
Pe de altă parte, din adresa nr. 6536 din 18 aprilie 2007 (fila 43, dosar nr. 5302/109/2006 și adresa nr. 10421 din 3 septembrie 2007, emise de intimată a rezultat că apelanta a fost validată, în baza Legii nr. 18/1991, anexa 1 poziția 502 cu suprafața de 0,57 ha, din care 0,40 ha în T 47; parcela 871, pe care o folosește din 1991, iar diferența de 0,17 ha și 0,12 ha, în baza Legii nr. 247/2005, cu precizarea că terenul de 0,50 ha se află pe teritoriul comunei Buzoiești.
împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții, care au formulat critici cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele:
- în ce privește batoza de treierat, deși instanța reține că s-a făcut dovada deținerii acestui utilaj agricol de către autoarea recurenților, fiind predată și folosită de fostul S.M.T. Costești, apreciază în același timp, cu o motivare străină cauzei, că nu s-a dovedit preluarea bunului odată cu terenul, pentru a fi incidente dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Or, făcându-se dovada cu martorii audiați că batoza a fost ridicată odată cu înlăturarea autoarei din gospodăria sa, rezultă că s-a demonstrat preluarea bunului mobil în același timp cu toată gospodăria, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (2), iar împrejurarea că în prezent bunul nu mai există în materialitatea lui, nu este de natură să absolve statul de plata reparației.
- Cu privire la teren, instanța trebuia să constate că suprafața de 1700 mp care nu a fost restituită recurenților, trebuia solicitată tot în condițiile Legii nr. 10/2001, deoarece făcea parte structural din gospodăria familiei.
Deși este adevărat că acest teren a fost cerut și conform Legii nr. 18/1991, el nu a fost restituit încă și nici nu a avut loc o punere în posesie asupra acestuia.
- De asemenea, în privința terenului de 5000 mp (situat în punctul "Goleasca"), pretextul că s-ar afla "sub jurisdicția" altei primării, nu poate constitui un impediment la restituire.
în orice caz, dacă instanța constata că alte autorități sau comisii de fond funciar ar fi trebuit să rezolve solicitarea de restituire a imobilelor, apelul nu trebuia respins, ci trimisă cauza autorității competente să o rezolve.
Intimata Primăria Costești a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că terenul a făcut obiect al reconstituirii conform legilor fondului funciar (iar suprafața de 0,50 ha se află pe teritoriul comunei Buzoești), iar în ce privește batoza, nu s-a demonstrat preluarea acesteia odată cu terenul, pentru a fi incidente dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Examinând criticile formulate pe calea recursului, înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:
- Solicitarea recurenților, vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru batoza de treierat cereale, a fost în mod corect apreciată ca nejustificată de către instanțele fondului, față de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit textului menționat, "măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse".
Față de conținutul acestei dispoziții legale, aprecierea instanței de apel potrivit căreia, deși s-a făcut dovada că respectivul bun mobil a aparținut autoarei reclamanților (fiind predat și folosit de fostul S.M.T.), nu s-a demonstrat că preluarea s-a făcut odată cu terenul, nu este nici contradictorie și nici străină de natura cauzei (așa cum susțin recurenții), pentru a fi atrasă incidența motivului reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, instanța a analizat, raportat la norma legală, dacă aceasta este aplicabilă, față de elementele de fapt relevate de probele administrate.
Deși este adevărat că textul instituie o prezumție în favoarea proprietarului deposedat, în sensul că, odată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, se presupune că instalațiile și utilajele au aparținut aceluiași proprietar, în același timp, pentru a beneficia de măsurile reparatorii, este necesar ca bunurile mobile să existe fizic [să nu fi fost "înlocuite, casate sau distruse", conform tezei a doua din art. 6 alin. (2)].
Sub acest din urmă aspect, instanțele fondului (cele cărora le revine atribuția de stabilire a elementelor de fapt, pe baza evaluării probelor administrate), au reținut că bunul nu mai există.
De altfel, recurenții înșiși recunosc prin motivele de recurs formulate această împrejurare, susținând însă, în contra dispoziției legale pe care își fundamentează pretențiile, că nu este necesar ca bunul să subziste în materialitatea sa.
- Critica recurenților este nefondată și cu privire la terenurile care au constituit obiect al notificării.
Astfel, în condițiile în care, terenul de 1700 mp situat în intravilan a făcut obiect al reconstituirii conform legilor fondului funciar, împrejurarea că încă nu a avut loc punerea în posesie asupra acestuia, nu deschide calea restituirii și potrivit Legii nr. 10/2001.
Caracterul de complinire a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat, pe care îl are Legea nr. 10/2001, nu înseamnă posibilitatea formulării unor noi cereri de restituire pe temeiul acestui act normativ, atunci când regimul juridic al imobilelor a făcut ca acestea să cadă sub incidența legilor fondului funciar [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001].
- Tot astfel, împrejurarea că pentru terenul de 0,50 ha nu a fost obținută reconstituirea dreptului de la intimata-pârâtă întrucât, potrivit susținerilor din proces, imobilul se află în raza administrativ-teritorială a altei primării, nu îndreptățește pretenția reclamanților, iar critica formulată are caracter nefondat.
în sensul Legii nr. 10/2001, pentru a exista calitatea de unitate deținătoare, competentă să se pronunțe asupra notificării de restituire, în natură sau prin echivalent, este necesar ca bunurile să fie deținute de respectivele persoane juridice (în speță, unitatea administrativ-teritorială), la data intrării în vigoare a legii.
De aceea, este lipsită de fundament juridic susținerea potrivit căreia deținerea bunului de către o altă persoană decât intimata nu ar fi fost un impediment la restituire.
La fel, este neîntemeiată critica privind obligația instanței de apel care, constatând că "alte autorități sau comisii" trebuie să rezolve chestiunea restituirii terenului, ar fi trebuit să trimită cauza spre soluționare acelor autorități.
Trimiterea cauzei de către instanță la o altă autoritate ar fi fost posibilă, pe calea declinării de competență, în măsura în care ar fi fost vorba de un organ cu atribuții jurisdicționale (respectiv, un organ de stat, învestit cu atribuții de spunere a dreptului, juris dictio, în condiții de contradictorialitate a dezbaterilor, de respectare a garanțiilor procesuale).
în speță, unitatea deținătoare, astfel cum este reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu are asemenea competențe, pentru a putea fi asimilată unui organ jurisdicțional, așa încât nu era posibilă trimiterea cauzei acesteia pentru soluționare.
Instanța a judecat în mod corect, în limitele învestirii sale, fiind singura competentă să aprecieze asupra legalității dispoziției emise și supuse controlului judecătoresc.
Rezultă că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor de drept material incidente, astfel încât nu poate fi primit nici motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Față de considerentele arătate, constatându-se caracterul neîntemeiat al criticilor formulate, recursul a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7891/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7878/2008. Civil → |
|---|
