ICCJ. Decizia nr. 10168/2009. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10168/200.
Dosar nr. 41053/3/2008
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanta A.G.C. a chemat în judecată Ministerul Culturii şi cultelor şi Muzeul Naţional de Artă al României, solicitând obligarea pârâţilor să-i restituie „în deplină proprietate şi paşnică folosinţă" cele 246 obiecte de artă ce au făcut obiectul actului de donaţie autentificat sub nr. 13414 din 15 noiembrie 1989 la notariatul de Stat sector 1, prin constatarea faptului că actul menţionat nu a îndeplinit şi nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi valabil.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 800 şi urm. C. civ. şi pe cele ale art. 80 alin. (2) din Legea nr. 182/2000.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10264 din 8 septembrie 2008 a admis excepţia de necompetenţă materială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta A.G.C. şi pe pârâţii Ministerul Culturii şi Cultelor şi Muzeul Naţional de Artă al României, Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut că în cauză a fost efectuat un raport de expertiză prin care s-a stabilit valoarea fiecărui tablou în parte, în raport de care instanţa a constatat că valoarea totală a acestora este de 6.689.500 lei.
Prin sentinţa nr. 1799 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului. A declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.G.C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii şi Cultelor şi Muzeul Naţional de Artă al României în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că valoarea obiectului litigiului se stabileşte de către reclamant, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, iar în speţă acest aspect a fost lămurit şi judecat, instanţa pronunţându-se printr-o încheiere interlocutorie asupra legalei sale învestiri, încă de la începutul anului 2006. Indiferent de faptul că pe parcursul procesului, reclamantul îşi restrânge sau măreşte pretenţiile sau au loc modificări ale valorii iniţiale, instanţa învestită şi care se declară legal învestită cu soluţionarea acestuia, rămâne competentă să îl judece, în acest sens fiind şi prevederile art. 181 C. proc. civ.
Judecând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa nr. 13 din 9 martie 2009, rectificată prin încheierea pronunţată în 19 martie 2009, a stabilit competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A.G.C. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a reţinut că în vederea stabilirii competenţei materiale a instanţei de judecată pentru soluţionarea unei astfel de cereri, reclamantul are obligaţia de a estima valoarea bunurilor solicitate prin acţiune, valoare de care instanţa este obligată să ţină seama dacă nu este infirmată de partea adversă prin probele administrate.
În speţa dedusă judecăţii, reclamanta şi-a estimat valoarea bunurilor revendicate prin acţiune, la data de 20 ianuarie 2006, la suma de 1.950.000.000 lei vechi şi în condiţiile în care, la acea dată, pârâţii nu au administrat probe din care să rezulte o altă valoare, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a dispus prin încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2006 respingerea excepţiei necompetenţei materiale, invocată de pârâţi.
Conform dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ., curtea de apel a constatat că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti rămâne competentă să soluţioneze cauza chiar dacă ulterior s-a efectuat un raport de expertiză ce reţinea o altă valoare.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâtul Muzeul Naţional de Artă al României, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., indicând ca motiv de recurs şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
A arătat că nu s-a observat de către curtea de apel că încă de la început, prin întâmpinare, a negat competenţa materială a Judecătoriei sectorului 1, ca o consecinţă a acesteia încuviinţându-se expertiza de identificare şi de stabilire a valorii bunurilor, în raport de care tribunalul este competent în primă instanţă să soluţioneze cauza.
A precizat că problema competenţei materiale este de ordine publică şi nu poate fi lăsată la latitudinea părţilor, care în acest mod îşi pot alege instanţa. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că preţuirea reclamantei nu este realistă.
S-a criticat şi aspectul că prin regulatorul de competenţă s-a stabilit paradoxal competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor de mai jos.
La data de 20 ianuarie 2006, potrivit celor dispuse de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, reclamanta A.G.C. a evaluat obiectul cererii sale la 195.000 RON.
Prin încheierea pronunţată la 27 februarie 2006 (fila 70 dosar nr. 27201/299/2005, vol. l), Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
S-a reţinut că respectiva excepţie se întemeiază în esenţă pe dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. şi pe susţinerea pârâţilor în sensul că valoarea bunurilor revendicate de reclamantă este mai mare de 500.000 RON. Având în vedere că pârâţii nu au arătat în concret care ar fi valoarea reală a bunurilor şi nici nu au susţinut cu mijloace de probă afirmaţia, precum şi principiul disponibilităţii, s-a constatat competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă de către judecătorie.
Potrivit Codului de procedură civilă, toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art. 147 şi art. 268 C. proc. civ.).
Unele din acestea pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii) care nu leagă instanţa [art. 268 alin. (2) C. proc. civ.] sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa de judecată (încheieri interlocutorii), în sensul că aceasta nu mai poate reveni asupra celor hotărâte [art. 268 alin. (3) C. proc. civ.], cum este cazul în speţă.
]Se reţine astfel, că atâta vreme cât Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins prin încheiere interlocutorie excepţia necompetenţei materiale, în mod eronat, prin sentinţa civilă pronunţată s-a dezinvestit în soluţionarea aceleiaşi cereri, constatând că este competent tribunalul a o soluţiona.
Este relevant totodată şi aspectul că prin încheierea din 13 martie 2006 (fila 75 dosar nr. 27201/299/2005, vol. l), Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat pentru reclamantă proba cu expertiza tehnică, iar această parte a solicitat respectiva probă pentru identificarea bunurilor şi nu pentru evaluarea acestora.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului - pârât potrivit căreia în mod paradoxal prin hotărârea atacată s-a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, se reţine că sentinţa nr. 13 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost îndreptată prin încheierea pronunţată la 19 martie 2009, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Muzeul Naţional de Artă al României împotriva sentinţei nr. 13 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10189/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 10166/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
